Posta vine la terasa

Stateam noi in Argentin, dimineata, dupa curs si la masa din spatele meu se intampla ceva ciudat. Am zis ca ni se pare noua. Dar nu. "Bai, asta si-a primit scrisorile pe terasa, ce tare!". si avea ceva coresondenta nenea...


So, lucrurile stau cam asa: Argentin este o tentativa de terasa - niste mese si umbrele scoase in aer liber, vis-a-vis de Club A, la care vin tot felul de oameni. E locul unde foarte multi batrani isi beau berea sau spritul de dimineata si, mai nou, vine postasul la ei. Cred ca e singura bodega din centru unde se mai vine apa minerala d'aia la sticla. Daca aveti macar niste urme de fite, nu va duceti acolo. Ocupati locurile altora degeaba.
Ce tare ca batranii care se duc in Argentin au prins si anii in care strazile de pe Lipscani erau farmecul Micului Paris. Acum au dat jobenul pe sepcuta, dar eleganta o au in spirit. Oare primesc si pensia pe terasa?

Noaptea Alba

Am fost la MNAC, in Noaptea Alba a Muzeelor. Cu unii dintre voi m-am vazut acolo. Eu incerc sa-mi revin. A fost o seara incredibil de tare. Entuziasm si multe zambete frumoase, libertate fix in sediul comunismului. O petrecere electro pe terasa Casei Poporului, care ti-ar fi placut indiferent de muzica pe care o asculti.
Dimineata, la plimbarea de pe bulevard, spre casa, vorbeam despre oamenii care au facut posibila toata chestia asta. Despre miile de oameni care au murit. Si am zis ca da, a meritat. Nu pentru distractia noastra, nu pentru ca putem sa luam 10 kilograme de carne. A meritat pentru existenta omului, ca fiinta libera sa respire si sa gandeasca.

Eroii nu mor niciodata!


Me, kissing a stranger.


Puterea de a rasturna un oras.

In vama, ca in Londra

by andrei cojocaru

Horror Amy

sursa: showbiz.sky.com

Amy,
INAINTE si DUPA.

Mare e credinta ta

O poza pe care s-ar putea sa o stiti, dar care merita revazuta, acum cand toata lumea se rostogoleste, face tumbe, pentru a arata cat de credincioasa este.

sursa: ioan t. morar

Smile

Cum sa nu zambesti cand gasesti asa ceva pe birou, seara, cand ajungi acasa? :)

The taste of freedom

Asa cum ziceam in alt post, nimic nu se compara cu aerul din Vama. Si o mai spun o data: nimic nu se compara cu aerul din Vama.
Am fost acum, cu mai putin de o luna inainte de 1 mai si am simtit prima extrema - chill total, linistea dinaintea furtunii.
Vero m-a certat ca n-am asteptat sa mergem de 1 mai prima data si ca acum n-o sa mai am acelasi entuziasm. Gresit! :D O sa fiu la fel de entuziasmata de fiecare data cand ne apropiem de locul ala magic. Deja mi-e dor.
Urmeaza cealalta extrema. AMR 25

Girl power

Bonjour dans une tasse de the

Everybody loves...somebody

by mircea tt

Sinatra's style

chillin'