Ceci n'est pas une revolution

Acum vreo 3 ani purtam un tricou negru, cu "Basarabia, pamant romanesc". Atunci nu ma intreba foarte multa lume de ce il purtam. Cand a inceput revolutia din Moldova, cativa prieteni mi-au zis "da chiar, Alex, tu aveai un tricou cu Basarabia...".

Culmea e ca atunci il purtam, iar acum, cand lumea iese in strada sa-i sustina pe moldoveni, e undeva uitat prin haosul din sifonier.

Au trecut 3 ani in care mi-am facut blog, cont pe Facebook, cont pe msn, pe torent si m-am abonat la diverse newslettere. Lumea vorbea si despre un twitter, ca ar fi misto, dar am zis "haai fraaate, nu-mi mai fac si acolo ca sunt prea multe". Asa ca nu mi-am facut si de aceea nu stiu exact cu ce se ocupa twitterul. Cert e ca Twitter a fost pentru moldoveni un fel de Piata Operei din Timisoara, pentru romani sau, asa cum a fost numita in presa si pe bloguri - "revolutia online". De fiecare data cand e un eveniment foarte important in Romania, foarte multi isi pus pe mess statusuri legate de evenimentul respectiv. De parca asta ar schimba ceva.



Eu i-as zice tentativa de revolutie. Au avut victime, oameni arestati, jurnalisti privati de libertate si cladiri distruse. Ce au schimbat? Voronin a decis renumararea voturilor. Adica nimic.

Am fost si eu in prima seara a manifestatiilor de la Universitate. Intamplator - tocmai coboram de pe motoare. Am stat sa casc gura. Oamenii erau impartiti in doua tabere - cei de la Noii Golani si niste ong-uri si undeva mai pe trotuarul de la TNB, cei de la Noua Dreapta. Fiecare striga altceva. Era un fel de competitie - unde se strang mai multi oameni. Manifestatiile anuntate cu surle si trambite prin zeci de massuri pe mess, articole pe bloguri, au continuat in acelasi stil si serile urmatoare, cerand autoritatilor roamane sa se implice cumva in revolutia din Rep. Moldova, libertate fratilor moldoveni si unirea sub "vechile hotare". Adica ceva imposibil.


Practic, am asistat la niste consecinte ale revolutiei new media, inceputa cu multi ani in urma. Acum, sa ai internet acasa e egal cu a avea televizor. Sa ai blog e egal, in majoritatea cazurilor, cu a avea un oracol d'ala pe care il completam in generala, nu pentru ca ar avea acelasi continut, dar pentru ca are un caracter personal, se creeaza o comunitate de prieteni si trebuie sa te ocupi de el, sa il raspundesti cat mai multor oameni si sa ai un feed-back de la ei.

Ce ne mira atat ca in Moldova s-a incercat o revolutie online? Stiam de mult timp cat de departe va merge internetul. Si inca asta mi se pare putin.

Dar mai stiu si ca actiunile din viata reala nu mai sunt la fel, dupa mult timp petrecut pe internet. Forumurile pot fi declansa discutii haotice, numarul mare de bloguri duce la aparitia multor posturi de umplutura, care ar insemna in viata reala poluarea aerului.

Poate de aceea Moldova nu a avut o revolutie. Poate de aceea oamenii care strigau la universitate nu au transmis un mesaj clar si realizabil, nu au fost uniti pentru un scop.
Poate de aceea imi tin tricoul cu Basarabia in sifonier.

Puterea din popor

Am constatat ca cea mai frumoasa parte a presei este radioul. Informatie, divertisment, opinii primite, vorba ceea, ca la botu' calului, si pe putini bani sau chiar gratis. Si am mai constatat ca laboratorul de radio a fost si este preferatul meu de la facultate.

Cel mai frumos e cand trebuie sa mergi pe teren si sa vorbesti cu lumea. Iti iei in mana un telefon, mp3 player, reportofon sau orice aparat care poate inregistra si mergi, de preferinta, in parcuri. Anul trecut am facut niste voxuri prin Dr. Taberii, unde m-am dus la sigur pentru batrani (apropo, e cartierul meu preferat). Anul asta am fost o data in Cismigiu si azi intr-o statie de autobuz de prin Rahova sa intreb oamenii ce stiu despre alegerile parlamentare.

Bai, ce tari sunt batranii! Ma fascineaza disponibilitatea lor de a vorbi cu oamenii, interesul fata de ceea ce se intampla in jur si, ca tot era vorba de alegeri, mi se pare super frumos cum se duc ei de dimineata la vot, imbracati elegant. Batranii sunt interesanti, fie ca e vorba de veterani de razboi, oameni de cultura sau oameni de la tara.

Multi dintre cei cu care am stat de vorba n-au stiut ce inseamna vot uninominal, colegiu sau dintre cine si cine au de ales, dar au spus cu convingere ca vor merge la vot si vor alege "cu PDSR-ul", "cu Basescu, ca e om de mare isprava" sau, pur si simplu, vor merge la vot pentru ca nu au ratat nici o votare in viata lor. Altii au stiut, insa, ce se intampla in colegiile lor si pe cine pot vota. Indiferent de raspunsuri, un lucru a fost confirmat: batranii vorbesc mult si despre aproape orice si nu conteaza ca o pustoaica ii opreste pe strada. Sunt simpatici, ca daca le pui un aparat la gura sa-i inregistrezi, vorbesc mai frumos si profita de ocazie sa-si faca si ei cunoscute probleme cu pensiile si cu "hotii astia, care de 60 de ani fura in continuu". Asta e unul dintre momentele care ma fac sa imi iubesc meseria.

Trist este ca batranii pot fi si usor manipulati si pe asta se bazeaza dragii nostri candidati. Se duc cu punguta, dau de mancare, caciuli sau sosete si castiga voturile unor oameni care se duc de drag la vot, constienti de importanta dreptului lor. Si in conditiile in care studentii & ceilalti care nu stau la domiciuliul din buletin, nu vor putea vota decat acolo, tinerii sunt grabiti, dezinteresati si dezgustati de politica, conducatorii nostri ar putea fi alesi de niste perosoane care nu vor apuca sa traiasca si consecintele votului lor.

De la Mineriada, la Euro si la Alegeri

13 iunie - zi mult asteptata de romani pentru meciul Italia - Romania.
15 iunie - turul II al alegerilor locale, asteptat mai mult de politicieni, decat de cetateni.
- Rusaliile ( nu Floriile, cum a zis Blaga in discursul sau final) - zi sarbatorita de credinciosi.

In aceleasi zile, acum 18 ani, s-a scris istorie. Mineriada, sau "cand Iliescu a chemat minerii", asa isi aduce lumea aminte de zilele acelea. 13-15 iunie, zile mult prea fericite pentru mine, care probabil ma jucam cu jucariile in casa si imi faceam somnul de copil inocent, dupa-amiaza, 3 ani avand. Nu am amintiri de atunci, dar am memorat fragmente din anii urmatori, cand aveam habar de viata, iar parintii vorbeau despre cozile lui Ceausescu, portiile de manacare, sau despre mineri. Am invatat despre asta la scoala, am citit sau am vazut filmulete la televizor, acum pe youtube. Dat fiind ca manualele alternative de istorie din care a invatat generatia mea, au fost aprobate sub conducerea celor implicati in mineriada, tind sa cred ca variantele lor nu sunt prea credibile. Asa ca am intrebat-o pe mama.

A fost o data ca niciodata, luna mai 1990, cand au avut loc primele alegeri libere din Romania. Presedinte a iesit Iliescu, iar invinsii au fost Ratiu si Campeanu. In iunie, Ratiu, Campeanu si Coposu au format un nucleu la Universitate, unde au platit oameni care n-aveau prea mult stres pe cap, sa manifeste importiva presedintelui nou-ales. Au stat cateva zile in pasaj la Universitate, unde isi faceau toate treburile omenesti si au ocupat strazile. Pentru ca oamenii erau pentru prima data liberi, Iliescu nu putea sa cheme Politia sa sparga gasca. Asa ca a chemat minerii, brutele comparabile cu jandarmii de azi, care abia asteapta sa faca muschi la bratul drept, dand o data, de 10, de o mie de ori cu bastonul. Si a zis Imparatu' Iliescu asa: haideti, haiducii mei, cine vrea sa ma faca mandru de el, trebuie sa ii elimine pe toti cei care nu il iubesc pe tati. La care Praslea Cozma: eu, eu! am sa te fac mandru de mine, Iliescu Imparat.
Si au venit minerii, au spart gasca, geamuri si multe capete, dintre care unele prinse la mijloc.

Anul 2004, ultimele zile de mandat ale lui Iliescu Imparat, care vrea sa faca ultima fapta buna, asa ca semneaza gratierea lui Praslea Cozma.

Astazi, 13 iunie, e o zi mult prea importanta pentru Romania, pentru ca cineva sa se mai gandeasca la toate astea. Astazi, imparatul Piturca le va spune flacailor: sa ne aparam, flacaii mei!
Aseara m-am uitat la ultima emisiune din campania electorala, cica meciul final dintre Blaga si Oprescu. Nu stiu, fratilor, ce va face unul dintre ei ca primar, ma astept la orice. Fiecare are cate o umbra neagra in spate: Videanu, respectiv Iliescu. Fiecare isi sustine cu tarie umbra, de care nu vrea sa se desparta. In conditiile astea, multi romani vor vota umbra mai putin neagra.

Filmuletul care m-a facut sa scriu toate astea il puteti vedea AICI.

Aseara am visat ca era razboi pe strada din fata blocului meu.

D'ale campaniei electorale

"Cozmin vrea să facă ceva. E important. Nu sînt membru în partidul lui, dar dacă l-am văzut că se înscrie în competiţie, l-am feli­ci­tat. E prietenul meu. Indiferent pentru cine op­tea­ză, important e să vină lumea la vot. Am înţeles că prezenţa estimată este de doar 30%. Nu poţi să schimbi ceva dacă stai pe margine.”
Adrian Mutu, sursa: gsp

De unde pana unde e Mutu prieten cu Gusa si de cand il intereseaza pe Mutu politica?

Imi placea de Gusa. Acum candideaza la Primaria Capitalei si ma gandeam sa il votez. Am intrat pe siteul lui de campanie, unde ne si indemna sa ii scriem. Si intr-o buna zi, cand ploua afara, iar la munca imi terminasem treaba, i-am trimis un mail, pe care n-ar trebui sa il fac public, dar am zis sa va amuzati si voi.

Salut,

Sunt convinsa ca l-ai ajutat foarte mult pe Traian Basescu in campania electorala pentru presedintie. Ma uitam constant la Nashul si la alte emisiuni la care apareai si il promovai pe Basescu pe de o parte, iar pe cealalta partea il loveai pe Nastase.

Ai plecat de doua ori de la putere, intr-adevar, dar nu inteleg de ce promovezi asta ca pe o calitate. De ce sa nu ma gandesc invers? ca ai tradat de doua ori si ca nu esti un om de echipa.

E clar ca Videanu a fost o mare teapa luata de noi, cei care l-am votat. De fapt, la primarie se voteaza tot partidul. Nu stiu cati il cunosteam pe Videanu, dar l-am votat pentru ca era omul lui Basescu, al PD-ului.

Desi n-am lipsit de la cele cateva alegeri pe care le-am prins, pentru ca imi place sa ma folosesc de dreptul asta, de data asta ma gandesc serios sa nu votez.

Esti singurul pe care l-as vota pentru ca esti un tip foarte destept. Alt argument nu am, insa. Marea problema e ca nu imi inspiri incredere. Da-mi alte argumente!

Multumesc:)

Reply:

Multumesc pentru observatii :)
Nu sunt suficent, dar nu crezi ca daca am macar o calitate sunt deja peste contracandidatii mei?
Si cred ca in anul 2008 bucurestenii -si nu numai!- merita mai mult decit un fost sef de vama, un viceprimar/ministru cintaret si un doctor esuat in competitii pe care le pierde inainte de start..
Cozmin

La care eu: huh?!
Recitesc.
Pai, ori a pierdut si calitatea aia in care credeam, daca el a scris asta, ori are o echipa de campanie foarte proasta, care da raspunsuri de genul asta.
Chiar imi pare rau. Trimisesem mailul ala cu cele mai bune intentii. Daca era macar amuzant, imi castiga votul...
Asa, mi-a dat planurile peste cap. Eu cu cine mai votez?! uof...

Fake empire

Fake Empire - The National, este o melodie absolut geniala. Nu as avea prea multe de spus, versurile si clipul cuprind aproape in intregime imperiul fals in care traim.

Totul porneste de la oameni, care au masti, atitudine si comportament diferite la serviciu, la scoala sau in familie. Scopurile sunt din ce in ca mai marete, ceea ce nu e rau, dar mijloacele calca totul in picioare.

Multe dintre "distractii" sunt niste false bucurii. Ne facem prieteni si lumi imaginare, vrem sa fugim cat mai departe de realitate, dar imperiul fals pe care il construim, este, din pacate, tot parte din realitatea noastra. Nu prea mai avem valori si principii. Vrem ca totul sa mearga de la sine bine, iar cand nu merge, golim farmaciile. Ati observat cel mai tare ne dam seama cat de mult tinem la cineva, atunci cand il pierdem? Poate pentru ca zi de zi " we’re half-awake in a fake empire".

Stay out super late tonight picking apples, making pies
put a little something in our lemonade and take it with us
we’re half-awake in a fake empire
we’re half-awake in a fake empire

Tiptoe through our shiny city with our diamond slippers on
Do our gay ballet on ice
bluebirds on our shoulders
we’re half-awake in a fake empire
we’re half-awake in a fake empire

Turn the light out say goodnight
no thinking for a little while
lets not try to figure out everything it wants
It’s hard to keep track of you falling through the sky
we’re half-awake in a fake empire
we’re half-awake in a fake empire.

"Niste tarani"

In ultimii 3 ani, in Romania, au fost facute o gramada de reclame cu teme din popor si tarani, reclame care au avut, de altfel, un succes foarte mare.
Ultima de genul asta, la coniacul Cava D'Oro, varianta cu polististii - "niste tarani", e in pericol de a fi interzisa.

Politistii cer CNA-ului interzicerea reclamei, pe motiv ca le-ar stirbi autoritatea si imaginea.

"Dupa multe ore de analiza pe care le-am facut cu specialisti pe linia asta, in mass media si in psihologie, am ajuns la concluzia ca reclama provoaca o scadere a autoritatii politistului in fata cetateanului. Noi intelegem o gluma, dar cand faci reclame care folosesc imaginea unui politist pe post de fraier nu mai putem fi de acord. Noi acum suflam si in iaurt. Vrem sa aparam onoarea si respectul pe care populatia le poarta politistilor. Ne intereseaza ca acest tip de reclama sa nu mai apara", a declarat Liviu Butunoi, presedintele Sindicatului National al Politistilor si Personalului Contractual (SNPPC) din Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
sursa: newsin

Oamenii s-au simtit jigniti de adevar, pentru ca reclama chiar este inspirata din realitate. Putea sa fie in locul politistului un mecanic, sau omul de la cablu? nu, pentru ca si ei sunt mai rasariti decat majoritatea politistilor. De ce nu scot de pe piata si carticelele cu bancuri despre politisti? ca si alea le lezeaza imaginea.

Partea proasta e ca sunt sanse mari ca reclama chiar sa fie interzisa. Dar din momentul cand presedintele tarii a facut o ziarista "tiganca imputita" sau se adreseaza altei cu " pasarica", e clar ca ne putem astepta la orice in ceea ce priveste libertatea si incalcarea libertatii de exprimare.

In locul firmei Papaya, care a facut reclama, as imprastia pe net niste materiale cu adevaratele penibilitati de politisti romani. Ala din reclama e chiar delicat.

Adrian in Tara Minunilor

De la bani cazuti din cerul salilor de nunti - la buget local, de la microfon- la birou, de la inaltimea sa, Adrian Copilul Minune coboara in comuna Stefanesti pentru a candida pentru un post de consilier local, din partea PSD.

Candidatura lui Adrian Copilul Minune la alegerile locale din Stefanesti nu este primul descalecat al manelistilor in politica. Totul a pornit, de fapt, de la celebrii parlamentari, Irina Loghin si Dolanescu si a continuat cu Dumitru Dragomir, Anghel Iordanescu si vesnicul candidat si uns al lui Dumnezeu pe pamant romanesc, Gigi Becali.

Astfel, maneaua a capatat sensuri noi. Cand spunem manelisti, nu ne referim numai la oamenii care asculta manele, ci si la un anumit stil vestimentar, o freza si un vocabular anume. Manelistii sunt mandri de ei si vor sa fie cei mai tari din parcare, dar parcarile, ia-le de unde nu-s.

Dupa pierderea puterii, PSD este partidul aflat intr-o continua reformare.

Nastase si Iliescu au fost retrasi incetul cu incetul pentru a-si numara ouale stranse in anii de glorie. Geoana incearca sa tina pasul cu motocicleta si cu vaporul, dar parca PSD are nevoie si de un Logan, o masina care sa aiba un sistem simplu si accesibil pentru toata lumea. Daca mai si canta, e clar ca va pleca din pole-position la alegeri si are sanse reale sa treaca prima de finish.

Si nici n-ar fi nevoie sa se investeasca bani in ea. In Formula 1 a alegerilor locale, masina PSD-ului se regleaza din glas. Va opri la boxe din casa in casa, pentru a le da oamenilor din Stefanesti combustibil pentru casetofoanele prafuite. Nu va avea nevoie nici de un program electoral, nici de strangere de sponsori pentru a renova scolile din Stefanesti. Isi va chema prietenele Dacii si Olcituri si vor face o cursa-concert in scopuri caritabile. Oh, viata din Stefanesti va fi mai frumoasa, cu drumuri asfaltate, DVD-playere si i-poduri.

Iar la Bucuresti, manelistii vor fi in continuare cei mai tari din parcare. Mai ales ca e mai usor sa stationezi in Parlament decat sa faci « bordura » pe Magheru.

MAREan

Stau in sectorul 5, care este...foarte colorat. Trec zilnic pe langa blocurile verzi, portocalii, galbene sau mov si pe langa oameni, de asemenea, colorati. Dincolo de culori sunt foarte multe gropi. Cine ma mai duce acasa, stie asta.

Primarul meu care este Marean este foarte popular la noi in sector. "Lasa ca a facut scoli, parcuri, gradinite...o fi el prost, dar a facut domne, ce sa mai...", ar zice vecinii mei de cartier, care sunt ..si ei.

Nea Marean a castigat ultimul sau mandat ca primar al sectorului 5 ca independent, pentru ca mai marii din PSD nu vroiau sa se faca de ras. Cu sau fara Vanghelie, tot s-au facut. Mai mult, Marean a reusit sa castige la sector inca din primul tur. De data asta, psd-istii merg pe mana lui...capitala.

Poate pana in campanie invata...sa fie.

Remember Marean - conjuga verbul "a fi"