1. Sandra Izbasa, campioana olimpica la sol
2. Cornel Penescu, patron FC Arges
Daca deschideti doua-trei siteuri de presa, nu neaparat de sport, vezi vedea ambele personaje, astazi, 17 august.
Ce diferente putem, insa, observa intre cele doua poze?
Prima sugereaza gratie, victorie, eleganta, fericire, mandrie.
A doua...hmm, omul incearca sa spuna ceva. Nu degeaba. Face parte din categoria oamenilor care intotdeauna au ceva de spus, despre orice, cu conditia de a aparea la tv.
Bluza alba cu model oriental face contrast cu pielea proaspat bronzata in Turcia, iar ochelarii de soare sunt undeva intre privire si freza, pastrand astfel 3 elemente cu care poate atrage atentia.
Un model de succes in Romania. Un personaj despre care nu stim aproape nimic, dar pe care il vedem si il vom vedea mai des la televizor, decat pe fata din prima poza, o campioana olimpica la 18 ani, care ne-a facut din nou mandri, dar al carei nume il vom uita curand, asta doar daca nu va poza in playboy sau nu isi va cumpara cea mai scumpa masina din Romania.
Este vorba de diferenta dintre sportivi si detinatori de fotbalisti, diferenta dintre campioana olimpica la maraton si campionii la maratonul aparitiilor tv, diferenta dintre audienta unui meci de fotbal si a unui reportaj de la Deva. Si chiar daca toata lumea scrie texte lacrimogene despre performantele romanilor la Olimpiada, nu se va schimba nimic. Pentru ca ne-am obisnuit sa urmarim circul, afacerile si tigania din fotbal, dar sa cerem rezultate de la gimnastica.
Azi, 17 august, ne uitam la prima poza cu bucurie.
Maine si poimaine, peste un an si peste doi ani ne vom uita la a doua poza. Se vor schimba doar personajele din ea. Rama ramane aceeasi.
Peste 4 ani vom cere din nou poze cu fete micute, cu medalii la gat. Poze de pus in album.
Sunt imagini si oameni diferiti, iar noi uitam sa facem diferenta dintre bine si rau.
Este, de fapt, diferenta dintre o medalie olimpica si un maybach.
