Pe an ce trece, mi se pare mai ciudata petrecerea de Revelion. Oamenii se cearta pe locul unde sa-si petreaca revelionul, pe mancarea care trebuie facuta, din cauza curateniei, etc...pentru ca in final, adica seara, sa ne strangem cu unii, cu altii, sa mancam, sa bem si sa dansam, sa numaram la 12 noaptea si sa ne pupam. Apoi iar sa bem, sa mancam, sa dansam. Ar parea o petrecere ca oricare alta, dar toata lumea zice, nu, bai, stai asa ca totusi e Revelionu'...te imbraci si tu mai frumos, tre sa ai mai multi bani in buzunar, ca sa iti mearga bine la anul.
Revelionul creeaza asa o disperare, cum rar vezi in timpul anului. Oare o sa fie anul nou mai bun daca ai mai multe pe masa? Sau o sa se schimbe ceva de la 1 ianuarie? Eu nu simt nici o diferenta. Doar ca se schimba data.
Parca ne trebuie ceva mai mult timp decat o noapte dintre ani ca sa ne dam seama cum a fost anul care a trecut sau cum ne-am dori sa fie anul care vine.
Ti se pare ca oamenii sunt mai buni sau mai prietenosi inainte de revelion? Mie mi se pare ca e fix ca un test, un moment bun sa-ti dai seama cum e omul ala. Sunt sugestive cumparaturile pe care le face, mesajele pe care le trimite, sau persoanele si locul unde alege sa petreaca de revelion.
Eu as vedea altfel ultima zi a anului. O zi de chill, petrecuta cu cine alegi tu, cu cine iti place sa stai de vorba. O zi de reflectie asupra a ce a fost si ce va fi. Sa dai mesaj unui om misto pe care l-ai cunoscut in anul ala si sa-i spui: bai, esti f tare, ma bucur ca te-am cunoscut. Sau unui om care te-a ajutat: mersi pt ca m-ai ajutat atunci. Pentru ca toate mesajele de azi sunt cu "fie ca"...dar uitam sa multumim pentru ce a fost. Ce o sa fie, ramane de vazut. Vorba ceea..."noi sa fim sanatosi"!
Dec 31, 2008
Dec 3, 2008
Viata ta e...
frumoasa | 13 (18%) |
plictisitoare | 6 (8%) |
stresanta | 8 (11%) |
palpitanta | 10 (13%) |
grea | 9 (12%) |
a big bullshit | 5 (6%) |
linistita | 2 (2%) |
haos | 19 (26%) |
Votes so far: 72
Poll closed
Doua luni am tinut sondajul asta pe blog si asta a iesit. Se pare ca cei mai multi duc o viata "haos", cel putin asa am lasat eu ultimul cuvant care mi-ar caracteriza mie prezenta pe aceasta planeta minunata.
Imi pare bine ca cele mai putin votate au fost " a big bullshit sau plictisitoare" si tare m-as bucura ca viata celor 13 frumosi sa fie intr-adevar asa, sau ca la un poll in viitorul indepartat, aia sa fie categoria castigatoare.
Cam asa traiesc oamenii care au aparut din cand in cand pe blogul meu. Sunt curioasa daca aceleasi ar fi fost raspunsurile si in cazul in care votul era public. Daca ar fi sa stam noi doi asa "la o cafea" ( eu nu beau cafea, dar expresia de a sta de vb la o cafea imi da impresia de liniste si discutie deschisa :D)...cum mi-ai descrie viata ta?
Nov 27, 2008
Free hugs
Echipa LumeBuna.ro organizeaza pe 1 decembrie o noua campanie Free Hugs (Imbratisari gratuite) in mai multe orase din tara.
sursa: damaideparte.ro
Vrei si tu sa te ia cineva in brate? :D
Campania “Free Hugs” a fost initiata in 2004 de australianul Juan Mann, care povesteste despre cum a inceput totul:
“Locuiam in Londra cand viata mea a avut o turnura radicala si a trebuit sa vin acasa. Cand am ajuns in Sydney, tot ce aveam era o geanta plina de haine si o lume plina de probleme. Nimeni nu m-a intampinat la sosire cu Bun venit si nu am putut suna acasa. Am ajuns un turist in propriul meu oras.
Stand acolo la terminalul de sosire si privindu-i pe ceilalti pasageri cum isi intalneau prietenii si familia care-i astepta deja, cu braje larg deschise si fete zambitoare, imbratisandu-se si razand, am dorit si eu ca sa existe cineva care sa ma astepte si pe mine. Cineva care sa fie fericit sa ma vada. Sa imi zambeasca. Sa ma imbratiseze.
Deci am luat un carton si un marker si am facut o pancarta. Am cautat cea mai populata intersectie de pietoni din oras si am ridicat aceasta pancarta deasupra capului, cu cuvintele Free Hugs inscriptionate pe ambele parti.
Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur si simplu prin mine. Prima persoana care s-a oprit, m-a batut usor pe umar si mi-a spus faptul ca in acea dimineata cainele ei tocmai murise. Mi-a spus cum in acea dimineata s-a implinit exact un an de la moartea singurei fice intr-un accident de masina. Cat de mult lucrul de care ea avea nevoie acum, cand se simtea cea mai singura persoana din lume, era o imbratisare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mainile unul in jurul celuilalt si, atunci cand ne-am despartit, ea zambea.
Cu totii avem probleme si cu siguranta ale mele nu se comparau cu ale dansei. Dar sa vezi cum cineva care era asa de abatut a zambit chiar si pentru o secunda… a meritat.”
Proiectul s-a raspandit in scurt timp in 80 de tari si are acum o zi oficiala a carei data difera de la an la an. In Romania, prima data cand oamenii au iesit pe strada cu pancarte “Free Hugs” a fost 23 decembrie 2006.sursa: damaideparte.ro
Vrei si tu sa te ia cineva in brate? :D
Nov 20, 2008
Puterea din popor
Am constatat ca cea mai frumoasa parte a presei este radioul. Informatie, divertisment, opinii primite, vorba ceea, ca la botu' calului, si pe putini bani sau chiar gratis. Si am mai constatat ca laboratorul de radio a fost si este preferatul meu de la facultate.
Cel mai frumos e cand trebuie sa mergi pe teren si sa vorbesti cu lumea. Iti iei in mana un telefon, mp3 player, reportofon sau orice aparat care poate inregistra si mergi, de preferinta, in parcuri. Anul trecut am facut niste voxuri prin Dr. Taberii, unde m-am dus la sigur pentru batrani (apropo, e cartierul meu preferat). Anul asta am fost o data in Cismigiu si azi intr-o statie de autobuz de prin Rahova sa intreb oamenii ce stiu despre alegerile parlamentare.
Bai, ce tari sunt batranii! Ma fascineaza disponibilitatea lor de a vorbi cu oamenii, interesul fata de ceea ce se intampla in jur si, ca tot era vorba de alegeri, mi se pare super frumos cum se duc ei de dimineata la vot, imbracati elegant. Batranii sunt interesanti, fie ca e vorba de veterani de razboi, oameni de cultura sau oameni de la tara.
Multi dintre cei cu care am stat de vorba n-au stiut ce inseamna vot uninominal, colegiu sau dintre cine si cine au de ales, dar au spus cu convingere ca vor merge la vot si vor alege "cu PDSR-ul", "cu Basescu, ca e om de mare isprava" sau, pur si simplu, vor merge la vot pentru ca nu au ratat nici o votare in viata lor. Altii au stiut, insa, ce se intampla in colegiile lor si pe cine pot vota. Indiferent de raspunsuri, un lucru a fost confirmat: batranii vorbesc mult si despre aproape orice si nu conteaza ca o pustoaica ii opreste pe strada. Sunt simpatici, ca daca le pui un aparat la gura sa-i inregistrezi, vorbesc mai frumos si profita de ocazie sa-si faca si ei cunoscute probleme cu pensiile si cu "hotii astia, care de 60 de ani fura in continuu". Asta e unul dintre momentele care ma fac sa imi iubesc meseria.
Trist este ca batranii pot fi si usor manipulati si pe asta se bazeaza dragii nostri candidati. Se duc cu punguta, dau de mancare, caciuli sau sosete si castiga voturile unor oameni care se duc de drag la vot, constienti de importanta dreptului lor. Si in conditiile in care studentii & ceilalti care nu stau la domiciuliul din buletin, nu vor putea vota decat acolo, tinerii sunt grabiti, dezinteresati si dezgustati de politica, conducatorii nostri ar putea fi alesi de niste perosoane care nu vor apuca sa traiasca si consecintele votului lor.
Cel mai frumos e cand trebuie sa mergi pe teren si sa vorbesti cu lumea. Iti iei in mana un telefon, mp3 player, reportofon sau orice aparat care poate inregistra si mergi, de preferinta, in parcuri. Anul trecut am facut niste voxuri prin Dr. Taberii, unde m-am dus la sigur pentru batrani (apropo, e cartierul meu preferat). Anul asta am fost o data in Cismigiu si azi intr-o statie de autobuz de prin Rahova sa intreb oamenii ce stiu despre alegerile parlamentare.
Bai, ce tari sunt batranii! Ma fascineaza disponibilitatea lor de a vorbi cu oamenii, interesul fata de ceea ce se intampla in jur si, ca tot era vorba de alegeri, mi se pare super frumos cum se duc ei de dimineata la vot, imbracati elegant. Batranii sunt interesanti, fie ca e vorba de veterani de razboi, oameni de cultura sau oameni de la tara.
Multi dintre cei cu care am stat de vorba n-au stiut ce inseamna vot uninominal, colegiu sau dintre cine si cine au de ales, dar au spus cu convingere ca vor merge la vot si vor alege "cu PDSR-ul", "cu Basescu, ca e om de mare isprava" sau, pur si simplu, vor merge la vot pentru ca nu au ratat nici o votare in viata lor. Altii au stiut, insa, ce se intampla in colegiile lor si pe cine pot vota. Indiferent de raspunsuri, un lucru a fost confirmat: batranii vorbesc mult si despre aproape orice si nu conteaza ca o pustoaica ii opreste pe strada. Sunt simpatici, ca daca le pui un aparat la gura sa-i inregistrezi, vorbesc mai frumos si profita de ocazie sa-si faca si ei cunoscute probleme cu pensiile si cu "hotii astia, care de 60 de ani fura in continuu". Asta e unul dintre momentele care ma fac sa imi iubesc meseria.
Trist este ca batranii pot fi si usor manipulati si pe asta se bazeaza dragii nostri candidati. Se duc cu punguta, dau de mancare, caciuli sau sosete si castiga voturile unor oameni care se duc de drag la vot, constienti de importanta dreptului lor. Si in conditiile in care studentii & ceilalti care nu stau la domiciuliul din buletin, nu vor putea vota decat acolo, tinerii sunt grabiti, dezinteresati si dezgustati de politica, conducatorii nostri ar putea fi alesi de niste perosoane care nu vor apuca sa traiasca si consecintele votului lor.
Nov 17, 2008
This boots are made for walking
...serios.
"Well, these boots are made for walking, and that's just what they'll do
One of these days these boots are gonna walk all over you"...
nu peste tine, peste alt om. cu ei am fost pe Omu.
iar asta e ciocolata calda de la cabana, best hot chocolate ever.
bine, asta a fost un pic mai demult. :D
dar de azi am intrat in concediu, asa ca...
"Are you ready, boots?
Start walkin'"
Muzica verde
A trecut ceva timp de cand nu v-am mai spus ce muzica mai ascult, desi am descoperit multe chestii noi. Deocamdata, revenim cu o melodie chill, frumoasa, un cover dupa o melodie a lui Tom Waits, cantata de o brazilianca frumoasa, cu o voce misto si pe care o puteti vedea in mai multe filmulete pe youtube. Ea este Cibelle si melodia se numeste Green grass.
Despre Cibelle scrie Cibelle, pe siteul www.cibelle.net, intr-o prezentare foarte simpatica. Iata o particica din viata ei:
"I grew up in Sao Paulo listening to Technotronic, Mettalica, A-ha, INXS, Menudo, New Kids on the Block, Alice in Chains, The Ronettes, The soundtrack to Alien, a miscelaneous compilation on 50's rockn'roll, Rita Lee, Patrick Hernadez ( Born to be Alive), Richard Clayderman (it was in my dentist's waiting room. i wore braces for years), Africa Bambata, Faith No More, Alice in Chains, Live, Litz, Chopin, Bach, Bela Bartok, Looney Toons, Coleçao Disquinho, Naçao Zumbi, Legiao Urbana, Caetano Veloso, Tom Ze, Gal Costa, Dolores Duran, Tom Jobim, Edu Lobo, Joao Gilberto, Dorival Caymi, Mutantes, Balkan music, the Czardas, and countless afternoons at the municipal thetre watching random orchestras and string quartets, then trying to be a b-girl aged 14 dancing and spinning on the floor un-succesfuly... bla bla bla. etc, and i KNOW, someone will copy and paste this bit as it being my main musical influences on some release somewhere AND, it will look hilarious.
.... i had been int he conservatory since age 5ishh... 6 , sort of.
By the age of 14, i left, and decided to play volleyball, hang out in the streets of vila mariana hood style, play truco, smoke cigarettes in the locker room of the volleyball gym, and then eat fandangos to cover it up. ew. no music playing then, i'm afraid, just a lot of dancing, theatre and voleyball.... well. a fair bit of singing walking on the beach of santos in the middle of carnaval, when for the first time ever, an "unwritten" song came into my mind. what a weird feeling. could i? can i? should i? wr..r.... r..... it....te? am, am.. a a a am, i singing?
frgot about it and stuck with acting.
till when i was about 16 boyfriend told me that if i didn't stop singing like that, he was going to have to "produce" me.
he was a music producer, but i had no idea of what exactly that was by then, you see ...
but that sparked something...
was i... should i... oh.. i like this. "
Despre Cibelle scrie Cibelle, pe siteul www.cibelle.net, intr-o prezentare foarte simpatica. Iata o particica din viata ei:
"I grew up in Sao Paulo listening to Technotronic, Mettalica, A-ha, INXS, Menudo, New Kids on the Block, Alice in Chains, The Ronettes, The soundtrack to Alien, a miscelaneous compilation on 50's rockn'roll, Rita Lee, Patrick Hernadez ( Born to be Alive), Richard Clayderman (it was in my dentist's waiting room. i wore braces for years), Africa Bambata, Faith No More, Alice in Chains, Live, Litz, Chopin, Bach, Bela Bartok, Looney Toons, Coleçao Disquinho, Naçao Zumbi, Legiao Urbana, Caetano Veloso, Tom Ze, Gal Costa, Dolores Duran, Tom Jobim, Edu Lobo, Joao Gilberto, Dorival Caymi, Mutantes, Balkan music, the Czardas, and countless afternoons at the municipal thetre watching random orchestras and string quartets, then trying to be a b-girl aged 14 dancing and spinning on the floor un-succesfuly... bla bla bla. etc, and i KNOW, someone will copy and paste this bit as it being my main musical influences on some release somewhere AND, it will look hilarious.
.... i had been int he conservatory since age 5ishh... 6 , sort of.
By the age of 14, i left, and decided to play volleyball, hang out in the streets of vila mariana hood style, play truco, smoke cigarettes in the locker room of the volleyball gym, and then eat fandangos to cover it up. ew. no music playing then, i'm afraid, just a lot of dancing, theatre and voleyball.... well. a fair bit of singing walking on the beach of santos in the middle of carnaval, when for the first time ever, an "unwritten" song came into my mind. what a weird feeling. could i? can i? should i? wr..r.... r..... it....te? am, am.. a a a am, i singing?
frgot about it and stuck with acting.
till when i was about 16 boyfriend told me that if i didn't stop singing like that, he was going to have to "produce" me.
he was a music producer, but i had no idea of what exactly that was by then, you see ...
but that sparked something...
was i... should i... oh.. i like this. "
Nov 10, 2008
Ce am fost si ce-am ajuns
Cica oamenii nu se schimba. Ya, right.Oamenii se schimba si, de multe ori, in functie de oameni. E socant sa te reintalnesti cu fosti colegi de liceu, sau chiar de generala. Sau ai putea fi surprins sa vezi ce facea cu 3-4 ani in urma un om pe care il cunosti cam de un an si acum face cu totul altceva.
Cateodata n-am chef sa stau de vorba cu oamenii pe care nu i-am mai vazut de cativa ani. S-au schimbat si probabil nu vreau nici sa vada ei cat si cum m-am schimbat eu. Plus ca, e clar, nu prea avem ce sa ne mai spunem, in afara de banalitati de genul " bai, dar ce mai face ala cu care erai prieten? te-ai mai intalnit cu x? ai intrat la medicina, unde parca ziceai ca vrei?". "Bine, hai ca mai vorbim. Tot nr ala il ai? Ah, vrei idul? Ok. poate ne mai vedem cu totii candva. Mi-a parut bine ca ne-am intalnit." Il stiai cu parul scurt, acum are parul lung. Inainte asculta doar muzica hip-hop, acum e rocker. Si mai credeai ca n-o sa ii uiti niciodata numele si, totusi...te feresti sa-i zici "salut, cutarita", ca nu cumva sa faci vreo gafa.
Nu e vorba aici de cei care intra la categoria prieteni, sau poate, cine stie, atunci, in naivitatea ta, credeai ca veti fi mereu prieteni. E vorba de "cunostinte"...oameni care vin si pleaca. Chiar am in lista de mess categoria "cunostinte", care e cea mai plina.
Se intampla ca oamenii sa se schimbe si cand sunt fascinati de niste persoane. Aici ar fi categoria xerox blurat. Oameni care aveau niste idei fixe, renunta la ele doar pentru ca persoana pe care o vad peste tot in jur gandeste altfel sau asculta alta muzica. Te intereseaza ce face celalalt si incerci sa cunosti si tu cat mai mult din interesele lui, in speranta ca o sa te placa mai mult. Si eu cred ca gresesti. Daca te place, te place pentru cum esti tu si pentru ca esti altfel decat el/ea.
Si mai sunt oamenii care se schimba o data cu cursul valutar. Adica cei care trec de la trening la costum, cei care pleaca din Romania in tari mai calde si revin, oameni care vin din provincie in Bucuresti, civili care devin persoane juridice, soferi care devin sefi, sau foste glorii care sunt acum uitate. Sunt in categoria asta exemple bune si exemple proaste: oameni care evolueaza, se civilizeaza si nici nu uita de unde au plecat, romani care fac bani cinstiti in afara si se intorc acasa pentru a deschide o afacere, romani care cer wiskey in avion la intoarcere, cand la ducere n-aveau bani nici de apa, sefi peste noapte care isi umilesc fostii colegi, fotbalisti vedete care acum cativa ani jucau prin divizia d, pseudo-artisti de la care ne aducem aminte o singura melodie....si asa mai departe.
Dar cea mai fascinanta chestie in tot universul asta al schimbarii e sa te uiti in urma si sa vezi cum te-ai schimbat tu. Cat de mult se apropie imaginea si gandirea ta, felul tau de a fi, fata de ceea ce credeai sau iti doreai sa ajungi. Si cel mai tare e daca poti spune "fuck it all and no regrets".
Oct 13, 2008
Tu vida en 65'
Unul dintre filmele care te fac sa ramai cu ochii in ecran si cu gandul departe, un film pe care n-o sa il uiti niciodata. Pentru ca te-a facut sa razi sau te-a facut sa plangi, pentru ca te vei gandi mai mult la viata, la moarte, la iubire si la prieteni, la Barcelona. Filmele europene sunt mai frumoase. Si pentru ca 65 de cuvinte inseamna
Oct 9, 2008
Tu cand dai p'acasa?
Cand sunt plecata undeva, oriunde, mi se face dor de casa. Nu stiu daca de casa, ca locuinta, daca de casa ca familie si prieteni sau de oras. Dar simt ca lipseste ceva mereu. Mi se face dor de lucruri pe care nu prea le bag in seama in general, gen barurile din Bucuresti de care spun mereu ca m-am plictisit, de strazile din centru, de baia mea, de dezordinea din camera, dar mai ales de patul meu. Intotdeauna, cel mai tare e, la intoarcere, cand dormi in patul tau. Are ceva special.
Faza e ca si atunci cand suntem in oras, dam foarte putin pe acasa. S-a cam pierdut notiunea de acasa, cu tot ceea ce implica ea - familie, cumparaturi, mancare gatita, curatenie, etc. Mancam in oras, pe fuga, angajam oameni ca se ne faca ordine in casa sau oameni care sa aiba grija de copiii abia adusi pe lume. In weekenduri poate plecam pe undeva, daca suntem nororcosi, iar noptile le petrecem prin baruri sau pe la al doilea job. Ne intoarcem mereu la patul nostru, dar pe care il vedem din ce in ce mai rar. Problema e ca vezi mai rar si persoanele pe care ar trebui sa le gasesti acasa.
Credeam ca macar mentinem vie o lume economica pentru cateva generatii de acum incolo, dar acum este si asta zdruncinata. Credeam ca vom rezista, pentru ca suntem tineri, dar ba ne doare stomacul, ba lesinam pe strada. Credeam ca vom avea bani pentru distractiile pe care ni le doream acum cativa ani, dar acum nu mai avem timp pentru asta. Credeam ca "noi putem, ca noi suntem magicieni".
Dar suntem un fel de fiinte de metrou. Ne intersectam cu alte linii, ne innoim, apoi ne invechim, ne coloreaza sau ne zgarie altii, umblam teleleu si suntem umblati. Avem ceva asa din aerul unui aurolac. Dizzy uneori, agresivi, stam mult pe strazi, iar ca noi, la fel si prietenii nostri.
Si care e miza?
Fericirea.
Faza e ca si atunci cand suntem in oras, dam foarte putin pe acasa. S-a cam pierdut notiunea de acasa, cu tot ceea ce implica ea - familie, cumparaturi, mancare gatita, curatenie, etc. Mancam in oras, pe fuga, angajam oameni ca se ne faca ordine in casa sau oameni care sa aiba grija de copiii abia adusi pe lume. In weekenduri poate plecam pe undeva, daca suntem nororcosi, iar noptile le petrecem prin baruri sau pe la al doilea job. Ne intoarcem mereu la patul nostru, dar pe care il vedem din ce in ce mai rar. Problema e ca vezi mai rar si persoanele pe care ar trebui sa le gasesti acasa.
Credeam ca macar mentinem vie o lume economica pentru cateva generatii de acum incolo, dar acum este si asta zdruncinata. Credeam ca vom rezista, pentru ca suntem tineri, dar ba ne doare stomacul, ba lesinam pe strada. Credeam ca vom avea bani pentru distractiile pe care ni le doream acum cativa ani, dar acum nu mai avem timp pentru asta. Credeam ca "noi putem, ca noi suntem magicieni".
Dar suntem un fel de fiinte de metrou. Ne intersectam cu alte linii, ne innoim, apoi ne invechim, ne coloreaza sau ne zgarie altii, umblam teleleu si suntem umblati. Avem ceva asa din aerul unui aurolac. Dizzy uneori, agresivi, stam mult pe strazi, iar ca noi, la fel si prietenii nostri.
Si care e miza?
Fericirea.
Oct 4, 2008
Depeche Mode revine in Romania
Daca ati ratat concertul Depeche Mode de pe Lia Manoliu, daca ati fost si ati mai merge o data ...atunci fiti atenti aici:
Concert Depeche Mode, Bucuresti, 23 mai 2009
See you there :D
Concert Depeche Mode, Bucuresti, 23 mai 2009
See you there :D
Sep 23, 2008
Cat de fericit e cel mai celebru copil din Romania?
Fetita asta e adulata de toti copiii si cam de toti oamenii mari. A intrat in cartea recordurilor, dupa ce a scos un album la doar 3 ani. Abia a invatat sa vorbeasca si stalceste cuvintele, ceea ce o face simpatica. Are un tata relativ celebru, care a devenit si mai celebru pe spinarea ei.
Va mai aduceti aminte de cantecelele pe care le invatam noi cand eram mici? Alunelu', alunelu', hai la joc....oac oac, diridiridam, daca vesel se traieste...
Ei bine"Ghita", a avut un succes mai mare decat toate cantecelele alea la un loc. "Ghita" si alte melodii cu versuri absurde gen "Te-am intalnit in drum spre casa,
Erai grabit, da` eu frumoasa
Mergeai atent, da` eu agale
Tu te duceai la deal, da` eu la vale
...da` eu la vale ... da` eu la vale" ...sunt cantate de un copil care merge la inregistrari in loc sa iasa cu presuletul in fata blocului sau sa se joace leapsa cu alti copii.
Un copil care apare des la televizor si in concerte, desi ea nu canta, de fapt. Am vazut copii care chiar stiu sa cante la 4-5 ani si nu seamana cu ceea ce face ea. E dragalasa si recita versurile alea invatate pe de rost de la taica-su. Habar nu are ce se intampla cu ea, sau ce se intampla cand o fata se intalneste cu Ghita la portita.
Mie imi e mila de Cleopatra Stratan. Parca e un om mare cu voce si hainute de copil. Oare Cleopatra are julituri in genunchi?
Sep 22, 2008
Don't get used to...
Nu credeam ca obisnuinta cu ceva sau cu cineva poate fi atat de apasatoare. Ne obisnuim cu colegii de la scoala, de la serviciu sau cu omul care ne e mereu alaturi. Problema e cand te obisnuiesti cu ceva care nu te face tocmai fericit, dar e asa...sa fie acolo si te gandesti ca poate dai de ceva si mai rau daca incerci sa schimbi situatia.
Oamenii iubesc atat de mult monotonia, fara sa isi dea seama de asta. Ceva care intra in cotidian devine plictisitor, dar iti ofera totusi o siguranta. Siguranta ca maine o sa ai ce face, ca o sa iti intre salariul pe card sau ca o sa gasesti pe cineva acasa. Iar daca uneori sunt tentati sa schimbe felul de cafea sau de tigari, n-o sa renunte niciodata la ceea ce le placea initial, doar daca ajung sa fie distrusi de chestia aia.
Cam asa e si cu relatiile. Chiar daca gasesti un gust nou, delicios de-a dreptul, ti-e greu sa renunti la gustul ala obisnuit, desi stii ca nu prea iti mai place. Mai ales ca niciodata nu stii cat va rezista un produs nou pe piata.
Dar eu cred ca doua produse care se completeaza, gen hamburgerul si cartofii prajiti de la mec, si care intra in cotidian, tind sa ne faca mai mult rau decat bine. Nu intotdeauna merita sa persisti in ceva ce odata a fost bine si crezi ca ar putea fi din nou. Si e clar ca daca esti cel putin tentat sa incerci ceva nou, inseamna ca ceva te nemultumeste.
Si atunci, fie ca e vorba de joburi, de relatii, de look, de ce oamenii nu au curaj sa faca schimbari in vietile lor? Nu iti garanteaza nimeni ca o sa fie mai bine, dar riscul si necunoscutul care te asteapta e mult mai palpitant si mai frumos decat programul - trezit - mancat - lucrat - casatorit - copii - murit.
Plus ca, hellooooooooooo, un bec pot sa il schimb si singura. Clar?
Oamenii iubesc atat de mult monotonia, fara sa isi dea seama de asta. Ceva care intra in cotidian devine plictisitor, dar iti ofera totusi o siguranta. Siguranta ca maine o sa ai ce face, ca o sa iti intre salariul pe card sau ca o sa gasesti pe cineva acasa. Iar daca uneori sunt tentati sa schimbe felul de cafea sau de tigari, n-o sa renunte niciodata la ceea ce le placea initial, doar daca ajung sa fie distrusi de chestia aia.
Cam asa e si cu relatiile. Chiar daca gasesti un gust nou, delicios de-a dreptul, ti-e greu sa renunti la gustul ala obisnuit, desi stii ca nu prea iti mai place. Mai ales ca niciodata nu stii cat va rezista un produs nou pe piata.
Dar eu cred ca doua produse care se completeaza, gen hamburgerul si cartofii prajiti de la mec, si care intra in cotidian, tind sa ne faca mai mult rau decat bine. Nu intotdeauna merita sa persisti in ceva ce odata a fost bine si crezi ca ar putea fi din nou. Si e clar ca daca esti cel putin tentat sa incerci ceva nou, inseamna ca ceva te nemultumeste.
Si atunci, fie ca e vorba de joburi, de relatii, de look, de ce oamenii nu au curaj sa faca schimbari in vietile lor? Nu iti garanteaza nimeni ca o sa fie mai bine, dar riscul si necunoscutul care te asteapta e mult mai palpitant si mai frumos decat programul - trezit - mancat - lucrat - casatorit - copii - murit.
Plus ca, hellooooooooooo, un bec pot sa il schimb si singura. Clar?
Sep 17, 2008
Ce se ascunde in spatele plasmelor
De curand s-au instalat foarte multe plasme in toate statiile de metrou. Deocamdata sunt acoperite, prafuite si asa, un pic stregare. Se uita la noi si parca abia asteapta sa se dea in spectacol.
Sa fie oare cronometre de metrou, atragatoare pentru toate privirile din statie? sau reclame puse sa iti ucida nervii in timp ce astepti metroul si sa te gandesti cati bani iau aia de la Metrorex, pe carca ta, pentru ca esti un potential client de orice ar putea fi promovat prin ecranul ala?
Plasmele de la metrou sunt ca niste dame de lux - aspect frumos, elegant, costa ceva, dar produc si mai multi bani. Batranii le arata cu degetul, asa cum ar spune despre televizoarele de la metrou " asta ne trebuia noua, domne?
Sa fie oare cronometre de metrou, atragatoare pentru toate privirile din statie? sau reclame puse sa iti ucida nervii in timp ce astepti metroul si sa te gandesti cati bani iau aia de la Metrorex, pe carca ta, pentru ca esti un potential client de orice ar putea fi promovat prin ecranul ala?
Plasmele de la metrou sunt ca niste dame de lux - aspect frumos, elegant, costa ceva, dar produc si mai multi bani. Batranii le arata cu degetul, asa cum ar spune despre televizoarele de la metrou " asta ne trebuia noua, domne?
Sep 15, 2008
"Vreau si eu 40 de kile de felicitari, va rog"
Stiu o persoana care merita un post pe blogul meu si tot respectul din lume. Nu e unul dintre geniile lumii, nici vedeta internationala sau locala. Este omul cu cea mai mare vointa pe care il cunosc. Si mai este si prietena mea.
E o fata micuta, blonda, cu ochii albastri si care zambeste mai tot timpul. Pare asa firava, ca nu stim de unde are atata forta. Franceza pe care noi am invatat-o in vreo 10 ani de scoala, ea a invatat-o in 2 ani. Citeste carti mai grele decat ea si da gata o sticla de votca mai ceva ca un rus de la mama lui. Se contrazice pana iti vine s-o iei la bataie, dar iti baga un zambet si s-a scos.
A intrat la Stiinte Politice acum 3 ani, dar in acelasi timp s-a gandit ca mai degraba ar fi vrut la Arhitectura. Chiar daca geometria descriptiva era un limbaj cam chinezesc pentru ea, care mai fusese si la uman, a inceput sa faca meditatii, in paralel cu facultatea si cu serviciul.
Vara trecuta, cand trebuia sa se inscrie la admitere la Arhitectura, s-a dus sa-si retraga diploma de bac de la Politice, dar secretarele erau in concediu. La fel si la liceu, unde a venit pana la urma cineva din concediu sa-i dea o adeverinta. Decanul de la arhitectura n-a acceptat-o insa si, uite asa, a ratat inscrierea.
A renuntat la Politice si a reluat meditatiile pentru arhitectura, timp de un an. In tot timpul asta, cam de fiecare data cand o intrebam ce face, raspunsul era acelasi - "desenez".
Astazi, cunosc o stimabila studenta la Urbanism, pe nume Vero. Mai are putin si atinge fabuloasa greutate de 40 de kg. Felicitari!
Update - 15.09, ora 11.28 pm
Am primit ceea ce am cerut, pentru Vero, bineinteles:
De la un celebru actor:D
E o fata micuta, blonda, cu ochii albastri si care zambeste mai tot timpul. Pare asa firava, ca nu stim de unde are atata forta. Franceza pe care noi am invatat-o in vreo 10 ani de scoala, ea a invatat-o in 2 ani. Citeste carti mai grele decat ea si da gata o sticla de votca mai ceva ca un rus de la mama lui. Se contrazice pana iti vine s-o iei la bataie, dar iti baga un zambet si s-a scos.
A intrat la Stiinte Politice acum 3 ani, dar in acelasi timp s-a gandit ca mai degraba ar fi vrut la Arhitectura. Chiar daca geometria descriptiva era un limbaj cam chinezesc pentru ea, care mai fusese si la uman, a inceput sa faca meditatii, in paralel cu facultatea si cu serviciul.
Vara trecuta, cand trebuia sa se inscrie la admitere la Arhitectura, s-a dus sa-si retraga diploma de bac de la Politice, dar secretarele erau in concediu. La fel si la liceu, unde a venit pana la urma cineva din concediu sa-i dea o adeverinta. Decanul de la arhitectura n-a acceptat-o insa si, uite asa, a ratat inscrierea.
A renuntat la Politice si a reluat meditatiile pentru arhitectura, timp de un an. In tot timpul asta, cam de fiecare data cand o intrebam ce face, raspunsul era acelasi - "desenez".
Astazi, cunosc o stimabila studenta la Urbanism, pe nume Vero. Mai are putin si atinge fabuloasa greutate de 40 de kg. Felicitari!
Update - 15.09, ora 11.28 pm
Am primit ceea ce am cerut, pentru Vero, bineinteles:
De la un celebru actor:D
Sep 11, 2008
Ce faci?
- o intrebare banala, la care rar se da un raspuns interesant, dezvoltat sau chiar sincer. Spunem "bine", din reflex, sau ca sa scapam de dat explicatii.
Dar asta se intampla doar la prezent. Intrebarea capata un cu totul alt sens, daca este la trecut sau la viitor. Ce ai facut? ce faceai? ce o sa faci?
Azi a fost 11 septembrie. M-am uitat la tv la o emisiune in care tema era "ce s-a schimbat?" si in care unul dintre invitati a spus o chestie interesanta. Americanii au o intrebare celebra - "ce faceai cand Kennedy a fost impuscat?" la care toti stiu raspunsul. Cu 11 septembrie e ceva asemanator, doar ca e un moment care a afectat intreaga lume.
Era in jur de 5 dupa-amiaza si eram buimaca, pentru ca abia ma trezisem. Invatam dimineata pe atunci. Aveam 14 ani. Am dat drumul la tv si toate posturile dadeau in direct dezastrul de la turnuri. Nu intelegeam nimic, stiu doar ca am chemat-o repede pe mama si i-am spus ca e razboi la americani.
Tu ce faceai pe 11 septembrie?
Au trecut 7 ani. Ce s-a schimbat? intre timp au mai fost niste atacuri teroriste la Madrid, in Londra, razboi in Irak, Georgia...si as putea spune, tragic, ETC.
Au trecut 7 ani de la momentul pe care ni-l amintim cu totii, dar care nu ne-a schimbat. Cand vine vorba de politica internationala, razboaie, economie, armata - majoritatea este ignoranta. Oamenii habar nu au ce se intampla in lume, sufera de teoria conspiratieisi de datul cu parerea despre orice.
Tu ce ai facut azi, 11 septembrie?
Ma gandeam asa...ce specimene suntem si noi daca nici razboaiele nu ne schimba? E adevarat, razboaiele altora, dar pana la urma e vorba de milioane de oameni morti si momente care afecteaza intreaga economie, asa ca si pe noi. Oare trebuie sa vedem niste oameni despicati de o explozie, langa noi, ca se ne pese?
In rest, ce mai faci? cand iesim la o bere?
Dar asta se intampla doar la prezent. Intrebarea capata un cu totul alt sens, daca este la trecut sau la viitor. Ce ai facut? ce faceai? ce o sa faci?
Azi a fost 11 septembrie. M-am uitat la tv la o emisiune in care tema era "ce s-a schimbat?" si in care unul dintre invitati a spus o chestie interesanta. Americanii au o intrebare celebra - "ce faceai cand Kennedy a fost impuscat?" la care toti stiu raspunsul. Cu 11 septembrie e ceva asemanator, doar ca e un moment care a afectat intreaga lume.
Era in jur de 5 dupa-amiaza si eram buimaca, pentru ca abia ma trezisem. Invatam dimineata pe atunci. Aveam 14 ani. Am dat drumul la tv si toate posturile dadeau in direct dezastrul de la turnuri. Nu intelegeam nimic, stiu doar ca am chemat-o repede pe mama si i-am spus ca e razboi la americani.
Tu ce faceai pe 11 septembrie?
Au trecut 7 ani. Ce s-a schimbat? intre timp au mai fost niste atacuri teroriste la Madrid, in Londra, razboi in Irak, Georgia...si as putea spune, tragic, ETC.
Au trecut 7 ani de la momentul pe care ni-l amintim cu totii, dar care nu ne-a schimbat. Cand vine vorba de politica internationala, razboaie, economie, armata - majoritatea este ignoranta. Oamenii habar nu au ce se intampla in lume, sufera de teoria conspiratieisi de datul cu parerea despre orice.
Tu ce ai facut azi, 11 septembrie?
Ma gandeam asa...ce specimene suntem si noi daca nici razboaiele nu ne schimba? E adevarat, razboaiele altora, dar pana la urma e vorba de milioane de oameni morti si momente care afecteaza intreaga economie, asa ca si pe noi. Oare trebuie sa vedem niste oameni despicati de o explozie, langa noi, ca se ne pese?
In rest, ce mai faci? cand iesim la o bere?
Sep 2, 2008
Filtrul flirtului
Ce tare e momentul cand se intalnesc doua priviri! Cred ca tuturor ne place sa ii studiem pe ceilalti pana in cele mai mici detalii si ne iese asta de cele mai multe ori, doar ca uneori se intampla ca si ei sa ne studieze pe noi in acelasi timp si sa facem tic-tac din priviri.
Unii se intimideaza daca te uiti in ochii lor, altii raspund. E faza aia gen "te-am prins", ca la "v-ati ascunselea". Te enerveaza putin, dar e si amuzant, ca in jocuri. Asa sunt si unele priviri de flirt, prin care filtrezi practic persoana respectiva si imaginea ei in mintea ta. Urmeaza doua zambete si apoi ne indreptam privirile intr-o cu totul alta directie. Si te intrebi "and now what?".
Dupa priviri si zambete apar apropurile si ironiile, il tachinezi pe celalalt, il provoci, asa cum spune o vorba americaneasca - " please to tease". Flirtul, un cuvant pe care uneori il stalcim in pronuntare, e unul dintre cele mai tari jocuri, pe care le poate juca oricine. E funny, nu are reguli plictisitoare, jucatori disponibili gasesti la tot pasul, iar premiile pot fi chiar interesante. Sau poate fi un joc fara premii, just for fun, la care chiar se aplica celebra... "important e sa participi" sau...sa castigi experienta.
De fapt, e un joc pe care, hai sa recunoastem, toata lumea il joaca. Fie ca esti prins in jocuri mai serioase, de lunga durata si cu regulamente, fie ca esti mai timid, sau uneori prea tupeist, jocul asta n-o sa dispara niciodata din viata ta. Te tine in priza, te testeaza si e ceva de care nu te poti desprinde. Pentru ca toti suntem niste copii si pentru ca intotdeauna vor aparea jucatori talentati.
*** like a new born & new born 2
Unii se intimideaza daca te uiti in ochii lor, altii raspund. E faza aia gen "te-am prins", ca la "v-ati ascunselea". Te enerveaza putin, dar e si amuzant, ca in jocuri. Asa sunt si unele priviri de flirt, prin care filtrezi practic persoana respectiva si imaginea ei in mintea ta. Urmeaza doua zambete si apoi ne indreptam privirile intr-o cu totul alta directie. Si te intrebi "and now what?".
Dupa priviri si zambete apar apropurile si ironiile, il tachinezi pe celalalt, il provoci, asa cum spune o vorba americaneasca - " please to tease". Flirtul, un cuvant pe care uneori il stalcim in pronuntare, e unul dintre cele mai tari jocuri, pe care le poate juca oricine. E funny, nu are reguli plictisitoare, jucatori disponibili gasesti la tot pasul, iar premiile pot fi chiar interesante. Sau poate fi un joc fara premii, just for fun, la care chiar se aplica celebra... "important e sa participi" sau...sa castigi experienta.
De fapt, e un joc pe care, hai sa recunoastem, toata lumea il joaca. Fie ca esti prins in jocuri mai serioase, de lunga durata si cu regulamente, fie ca esti mai timid, sau uneori prea tupeist, jocul asta n-o sa dispara niciodata din viata ta. Te tine in priza, te testeaza si e ceva de care nu te poti desprinde. Pentru ca toti suntem niste copii si pentru ca intotdeauna vor aparea jucatori talentati.
*** like a new born & new born 2
Aug 17, 2008
Frumoasele si bestiile
Sa analizam doua poze:
1. Sandra Izbasa, campioana olimpica la sol
Daca deschideti doua-trei siteuri de presa, nu neaparat de sport, vezi vedea ambele personaje, astazi, 17 august.
Ce diferente putem, insa, observa intre cele doua poze?
Prima sugereaza gratie, victorie, eleganta, fericire, mandrie.
A doua...hmm, omul incearca sa spuna ceva. Nu degeaba. Face parte din categoria oamenilor care intotdeauna au ceva de spus, despre orice, cu conditia de a aparea la tv.
Bluza alba cu model oriental face contrast cu pielea proaspat bronzata in Turcia, iar ochelarii de soare sunt undeva intre privire si freza, pastrand astfel 3 elemente cu care poate atrage atentia.
Un model de succes in Romania. Un personaj despre care nu stim aproape nimic, dar pe care il vedem si il vom vedea mai des la televizor, decat pe fata din prima poza, o campioana olimpica la 18 ani, care ne-a facut din nou mandri, dar al carei nume il vom uita curand, asta doar daca nu va poza in playboy sau nu isi va cumpara cea mai scumpa masina din Romania.
Este vorba de diferenta dintre sportivi si detinatori de fotbalisti, diferenta dintre campioana olimpica la maraton si campionii la maratonul aparitiilor tv, diferenta dintre audienta unui meci de fotbal si a unui reportaj de la Deva. Si chiar daca toata lumea scrie texte lacrimogene despre performantele romanilor la Olimpiada, nu se va schimba nimic. Pentru ca ne-am obisnuit sa urmarim circul, afacerile si tigania din fotbal, dar sa cerem rezultate de la gimnastica.
Azi, 17 august, ne uitam la prima poza cu bucurie.
Maine si poimaine, peste un an si peste doi ani ne vom uita la a doua poza. Se vor schimba doar personajele din ea. Rama ramane aceeasi.
Peste 4 ani vom cere din nou poze cu fete micute, cu medalii la gat. Poze de pus in album.
Sunt imagini si oameni diferiti, iar noi uitam sa facem diferenta dintre bine si rau.
Este, de fapt, diferenta dintre o medalie olimpica si un maybach.
1. Sandra Izbasa, campioana olimpica la sol
2. Cornel Penescu, patron FC Arges
Daca deschideti doua-trei siteuri de presa, nu neaparat de sport, vezi vedea ambele personaje, astazi, 17 august.
Ce diferente putem, insa, observa intre cele doua poze?
Prima sugereaza gratie, victorie, eleganta, fericire, mandrie.
A doua...hmm, omul incearca sa spuna ceva. Nu degeaba. Face parte din categoria oamenilor care intotdeauna au ceva de spus, despre orice, cu conditia de a aparea la tv.
Bluza alba cu model oriental face contrast cu pielea proaspat bronzata in Turcia, iar ochelarii de soare sunt undeva intre privire si freza, pastrand astfel 3 elemente cu care poate atrage atentia.
Un model de succes in Romania. Un personaj despre care nu stim aproape nimic, dar pe care il vedem si il vom vedea mai des la televizor, decat pe fata din prima poza, o campioana olimpica la 18 ani, care ne-a facut din nou mandri, dar al carei nume il vom uita curand, asta doar daca nu va poza in playboy sau nu isi va cumpara cea mai scumpa masina din Romania.
Este vorba de diferenta dintre sportivi si detinatori de fotbalisti, diferenta dintre campioana olimpica la maraton si campionii la maratonul aparitiilor tv, diferenta dintre audienta unui meci de fotbal si a unui reportaj de la Deva. Si chiar daca toata lumea scrie texte lacrimogene despre performantele romanilor la Olimpiada, nu se va schimba nimic. Pentru ca ne-am obisnuit sa urmarim circul, afacerile si tigania din fotbal, dar sa cerem rezultate de la gimnastica.
Azi, 17 august, ne uitam la prima poza cu bucurie.
Maine si poimaine, peste un an si peste doi ani ne vom uita la a doua poza. Se vor schimba doar personajele din ea. Rama ramane aceeasi.
Peste 4 ani vom cere din nou poze cu fete micute, cu medalii la gat. Poze de pus in album.
Sunt imagini si oameni diferiti, iar noi uitam sa facem diferenta dintre bine si rau.
Este, de fapt, diferenta dintre o medalie olimpica si un maybach.
Jul 25, 2008
Geniul din spate
Putini sunt cei care observa detaliile dintr-un film. In prim plan sunt actorii, regia, efectele speciale. Sunt ignorate, de multe ori, decorurile, machiajul, vestimentatia sau muzica, cel din urma element care cred ca poate stabili clasa filmului. Poate ca o replica nu e tocmai geniala, dar daca dupa ea urmeaza o scena spectaculoasa ca imagine si ca sunet, impresia lasata publicului este alta.
Dar se poate si mai bine, atunci cand muzica e in aceeasi nota cu un film foarte tare. Si am sa ma opresc aici.
Exista soundtrackuri de filme care sunt folosite ulterior pentru tot felul de montaje, de promo-uri, stiri, samd. Am un soundtrack preferat, pe care imi place sa-l numesc "genial" - Piratii din Caraibe.
Iar "genial" vine de la geniul Hans Zimmer, care l-a compus. Filmuletul este o varianta live a orchestrei si merita sa-l vedeti pana la capat, mie mi se pare extraordinar. Daca va place, pot sa va dau varianta mp3 a soundtrackului original:)
Si daca o luati pe calea asta, a soundtrackurilor, puteti sa mai ascultati muzica din Gladiatorul, Pearl Harbour, Black Hawk Down, The Last Samurai, Lion King, Hannibal sau Rain Man. Guess what?! el le-a compus pe toate. Omul a luat super multe premii, e un fel de guru al muzicii la Hollywood, dar, culmea, e mai cunoscut prietenul lu' Jessica Simpson decat el.
Muzica lui e dinamica, vie si realista. Traieste filmul prin muzica si creeaza niste povesti fantastice. Sunt curioasa cum ar suna un soundrack al lumii in care traim, compus de Hans Zimmer.
Dar se poate si mai bine, atunci cand muzica e in aceeasi nota cu un film foarte tare. Si am sa ma opresc aici.
Exista soundtrackuri de filme care sunt folosite ulterior pentru tot felul de montaje, de promo-uri, stiri, samd. Am un soundtrack preferat, pe care imi place sa-l numesc "genial" - Piratii din Caraibe.
Iar "genial" vine de la geniul Hans Zimmer, care l-a compus. Filmuletul este o varianta live a orchestrei si merita sa-l vedeti pana la capat, mie mi se pare extraordinar. Daca va place, pot sa va dau varianta mp3 a soundtrackului original:)
Si daca o luati pe calea asta, a soundtrackurilor, puteti sa mai ascultati muzica din Gladiatorul, Pearl Harbour, Black Hawk Down, The Last Samurai, Lion King, Hannibal sau Rain Man. Guess what?! el le-a compus pe toate. Omul a luat super multe premii, e un fel de guru al muzicii la Hollywood, dar, culmea, e mai cunoscut prietenul lu' Jessica Simpson decat el.
Muzica lui e dinamica, vie si realista. Traieste filmul prin muzica si creeaza niste povesti fantastice. Sunt curioasa cum ar suna un soundrack al lumii in care traim, compus de Hans Zimmer.
Jul 24, 2008
Optimism pentru pesimisti
Atunci cand iti spui "de ce mi se intampla numai mie?", inseamna ca esti si un om cu totul deosebit, nu?
Atunci cand spui ca te-ai saturat de tara asta de kkt, dar mai stai in ea, inseamna ca ceva bun te tine totusi aici, nu?
Cand esti iritat pentru ca ala din metrou, de langa tine, asculta manele pe telefon gandeste-te si la zecile de mii de oameni care au mers la concertele tari din ultimii ani, organizate, helllooo, in Romania!
Nu te enerva cand stai la coada sa platesti o factura. Gandeste-te ca ai cu ce sa o platesti si macar nu e coada de la "Urgenta".
Fa o un cadou cuiva! Si tie ti-ar placea sa primesti unul, nu?
Fetelor, aranjati-va, zambiti, bagati-va in seama, pentru ca aveti de spus mai mult decat o reteta de ciorba! Suntem oricum fascinante.
Baieti, nu va fie rusine sa fiti vazuti cu flori in mana. Cu siguranta voi veti primi mai mult decat aia care stau deoparte si carcotesc.
Sunati-va prietenii mai vechi.
Trafic aglomerat? Lasati masina acasa. Luati-o agale pana la destinatie sau pana la metrou, poate va intalniti cu cineva drag.
Mancati ceea ce va place.
Ascultati muzica frumoasa. Dansati un...vals.
Atunci cand spui ca te-ai saturat de tara asta de kkt, dar mai stai in ea, inseamna ca ceva bun te tine totusi aici, nu?
Cand esti iritat pentru ca ala din metrou, de langa tine, asculta manele pe telefon gandeste-te si la zecile de mii de oameni care au mers la concertele tari din ultimii ani, organizate, helllooo, in Romania!
Nu te enerva cand stai la coada sa platesti o factura. Gandeste-te ca ai cu ce sa o platesti si macar nu e coada de la "Urgenta".
Fa o un cadou cuiva! Si tie ti-ar placea sa primesti unul, nu?
Fetelor, aranjati-va, zambiti, bagati-va in seama, pentru ca aveti de spus mai mult decat o reteta de ciorba! Suntem oricum fascinante.
Baieti, nu va fie rusine sa fiti vazuti cu flori in mana. Cu siguranta voi veti primi mai mult decat aia care stau deoparte si carcotesc.
Sunati-va prietenii mai vechi.
Trafic aglomerat? Lasati masina acasa. Luati-o agale pana la destinatie sau pana la metrou, poate va intalniti cu cineva drag.
Mancati ceea ce va place.
Ascultati muzica frumoasa. Dansati un...vals.
Jul 21, 2008
Marii Fosti
Auzim de multe ori persoane care vorbesc despre fostul/a desi a trecut ceva timp de la despartire. Chiar si cand incep o relatie noua se intreaba "daca se poate implica sau nu", dupa ce s-a despartit de fostul. Si cred ca problema e mult mai profunda.
Marii fosti ne influenteaza prezentul si chiar viitorul, mai mult decat ne-am dori. Daca rational refuzam sa credem asta, cel mai bun test e atunci cand dai ochii cu ei dupa ceva timp.
Conversatia se reduce, in general, la "ce mai faci..mah? esti bine? ok...mi-a parut bine ca ne-am vazut. mai vorbim. poate iesim intr-o zi" - dar asta e doar aparenta.
E ciudat cum o persoana cu care in prezent nu prea mai ai tangente sa te influenteze. Sau e ciudat cum ajungi sa nu mai ai tangente cu o persoana cu care imparteai atatea chestii. Ah..si stiti ce e cel mai aiurea? ca de cele mai multe ori tu nu esti marele fost al marelui tau fost.
Dar daca intorci pe dos toata perspectiva asta, poti sa gasesti ca ai avut ceva foarte frumos cu cineva, care merita titluatura de marele fost. Si pana la urma...cel mai trist e sa n-ai un mare fost.
Marii fosti ne influenteaza prezentul si chiar viitorul, mai mult decat ne-am dori. Daca rational refuzam sa credem asta, cel mai bun test e atunci cand dai ochii cu ei dupa ceva timp.
Conversatia se reduce, in general, la "ce mai faci..mah? esti bine? ok...mi-a parut bine ca ne-am vazut. mai vorbim. poate iesim intr-o zi" - dar asta e doar aparenta.
E ciudat cum o persoana cu care in prezent nu prea mai ai tangente sa te influenteze. Sau e ciudat cum ajungi sa nu mai ai tangente cu o persoana cu care imparteai atatea chestii. Ah..si stiti ce e cel mai aiurea? ca de cele mai multe ori tu nu esti marele fost al marelui tau fost.
Dar daca intorci pe dos toata perspectiva asta, poti sa gasesti ca ai avut ceva foarte frumos cu cineva, care merita titluatura de marele fost. Si pana la urma...cel mai trist e sa n-ai un mare fost.
Jun 24, 2008
After Partyce
Si a fost Patrice in Bucuresti. Si am vazut unul dintre cele mai tari concerte de la noi. Si toata lumea s-a distrat. Si ne-au indemnat jandarmii, pentru prima data, sa mergem sa bem in parc. Si am inceput extraordinar vacanta.
Si, iata, am mai scris inca un post despre concerte si muzica, desi cineva m-a criticat pentru ca fac asta prea des. Si voi mai scrie mai degraba despre concerte, decat despre cum am dormit azi-noapte sau despre ce poze au mai aparut pe pitzipoanca ( vorba lu' miezu).
N-au aparut filmulete de la concert, dar puteti sa va uitati la o varianta live, din alt concert, pentru ca oricum e la fel de tare.
In rest, AMR 10 pana la Bestfest :D
Si, iata, am mai scris inca un post despre concerte si muzica, desi cineva m-a criticat pentru ca fac asta prea des. Si voi mai scrie mai degraba despre concerte, decat despre cum am dormit azi-noapte sau despre ce poze au mai aparut pe pitzipoanca ( vorba lu' miezu).
N-au aparut filmulete de la concert, dar puteti sa va uitati la o varianta live, din alt concert, pentru ca oricum e la fel de tare.
In rest, AMR 10 pana la Bestfest :D
Jun 22, 2008
Coke live anulat
Ne faceam sperante ca poate o sa prindem trupe ceva mai tari la C oke, in septembrie, decat la Bestfest. Dar se pare ca organizatorii de la Coke au cam pierdut la negocieri si au anulat festivalul. Beirut era pe lineup si eram super fericita ca o sa ii vad. Acum fusaaaa :((
"Coca-Cola si Emag!c Entertainment au decis sa renunte la editia din acest an a festivalului CokeLive, ce trebuia sa se desfasoare pe 12 si 13 septembrie, pe Insula Lacul Morii din Bucuresti, pentru ca nu au reusit sa contracteze artistii pe care ii doreau.
"Contextul de pe piata muzicala a facut dificila prezenta unor trupe considerate de catre Coca-Cola si organizatori relevante pentru publicul tinar din Romania. De aceea, dupa o munca de mai bine de jumatate de an, cei doi parteneri au decis de comun acord sa nu compromita experienta muzicala oferita de CokeLive", transmite Coca-Cola.
"Decizia a fost indelung analizata. Inca de la lansarea CokeLive ne-am propus ca acesta sa fie unul dintre cele mai importante festivaluri din Romania. In mod neprevazut, contextul extern de pe piata muzicala de anul acesta s-a schimbat. Analiza intregului proiect ne-a facut sa renun- tam la o editie care risca sa nu se ridice la standardele pe care ni le doream", a declarat Elena Serban, Coca-Cola Brand Manager Romania si Moldova. "
sursa: ziare.com
"Coca-Cola si Emag!c Entertainment au decis sa renunte la editia din acest an a festivalului CokeLive, ce trebuia sa se desfasoare pe 12 si 13 septembrie, pe Insula Lacul Morii din Bucuresti, pentru ca nu au reusit sa contracteze artistii pe care ii doreau.
"Contextul de pe piata muzicala a facut dificila prezenta unor trupe considerate de catre Coca-Cola si organizatori relevante pentru publicul tinar din Romania. De aceea, dupa o munca de mai bine de jumatate de an, cei doi parteneri au decis de comun acord sa nu compromita experienta muzicala oferita de CokeLive", transmite Coca-Cola.
"Decizia a fost indelung analizata. Inca de la lansarea CokeLive ne-am propus ca acesta sa fie unul dintre cele mai importante festivaluri din Romania. In mod neprevazut, contextul extern de pe piata muzicala de anul acesta s-a schimbat. Analiza intregului proiect ne-a facut sa renun- tam la o editie care risca sa nu se ridice la standardele pe care ni le doream", a declarat Elena Serban, Coca-Cola Brand Manager Romania si Moldova. "
sursa: ziare.com
Jun 21, 2008
A venit vacanta
Ce frumos suna "vacanta"!
Acum cativa ani, vacanta era altfel pentru ca si scoala era altfel, cel putin pentru mine si pentru fostii mei colegi. Mergeam frecvent la scoala, aveam multe teme de facut, concursuri, evenimente, proiecte - chestii care ne ocupau destul de mult timp. Iar cand venea vacanta de vara, era chiar o eliberare totala, nu iti mai pasa de nimic timp de 3 luni.
La facultate, vacanta vine mai tarziu si nu e chiar asa "wow"! Tot anul scolar e o mare lalaiala, te tarasti o data la cateva zile la un seminar si faci la sfarsitul anului niste proiecte pe care le-ai amanat cat ai putut de mult.
Azi am scapat de lalaiala. A venit vacanta, ceea ce inseamna pentru mine ca raman doar cu serviciul timp de vreo 4 luni - fair enough.
Urmeaza multe seri frumoase de vara, fara nici un stres, concerte, plimbari, timp de ars aiurea - lovely.
N-o sa va mai spun la telefon ca sunt obosita si nu ies si nici nu o sa ma mai trezesc dimineata devreme decat daca este absolut necesar.
Va doresc o vacanta minunata!
Acum cativa ani, vacanta era altfel pentru ca si scoala era altfel, cel putin pentru mine si pentru fostii mei colegi. Mergeam frecvent la scoala, aveam multe teme de facut, concursuri, evenimente, proiecte - chestii care ne ocupau destul de mult timp. Iar cand venea vacanta de vara, era chiar o eliberare totala, nu iti mai pasa de nimic timp de 3 luni.
La facultate, vacanta vine mai tarziu si nu e chiar asa "wow"! Tot anul scolar e o mare lalaiala, te tarasti o data la cateva zile la un seminar si faci la sfarsitul anului niste proiecte pe care le-ai amanat cat ai putut de mult.
Azi am scapat de lalaiala. A venit vacanta, ceea ce inseamna pentru mine ca raman doar cu serviciul timp de vreo 4 luni - fair enough.
Urmeaza multe seri frumoase de vara, fara nici un stres, concerte, plimbari, timp de ars aiurea - lovely.
N-o sa va mai spun la telefon ca sunt obosita si nu ies si nici nu o sa ma mai trezesc dimineata devreme decat daca este absolut necesar.
Va doresc o vacanta minunata!
Jun 17, 2008
Cum poti ajunge la Bestfest
Pentru ca unii dintre voi spuneau ca nu prea au finante pentru concerte, am gasit o chestie interesanta, care va poate ajuta.
"Esti elev de liceu sau student si vrei sa te implici in cel mai de anvergura eveniment muzical al anului? Vrei sa faci parte din echipa care ii aduce in Romania pe Cypress Hill, Kaiser Chiefs, Alanis Morrisette, Nelly Furtado si Judas Priest? Vrei sa castigi experienta in organizarea de evenimente? Vrei sa te distrezi alaturi de noi prieteni la B’ESTFEST? Trimite un scurt CV la adresa de email bestfriends @ bestfest.ro si ai mari sanse sa intri in culisele celui mai mare festival al verii, desfasurat in zilele de 4, 5, 6, respectiv 11 iulie, la Romexpo."
Am niste colege care au fost voluntari anul trecut la Bestival, la Coke...si la alte concerte. Daca e vorba despre aceeasi chestie, nu e mare lucru de facut. Poti sa stai la zona vip, sa te ocupi de aia din cand in cand, sa imparti fluturase..oricum nu e o munca foarte solicitanta.
Stiu ca e tare sa te duci fara nici o grija, sa stai la chill, dar decat deloc si sa regreti mereu ca n-ai fost, mai bine asa:)
"Esti elev de liceu sau student si vrei sa te implici in cel mai de anvergura eveniment muzical al anului? Vrei sa faci parte din echipa care ii aduce in Romania pe Cypress Hill, Kaiser Chiefs, Alanis Morrisette, Nelly Furtado si Judas Priest? Vrei sa castigi experienta in organizarea de evenimente? Vrei sa te distrezi alaturi de noi prieteni la B’ESTFEST? Trimite un scurt CV la adresa de email bestfriends @ bestfest.ro si ai mari sanse sa intri in culisele celui mai mare festival al verii, desfasurat in zilele de 4, 5, 6, respectiv 11 iulie, la Romexpo."
Am niste colege care au fost voluntari anul trecut la Bestival, la Coke...si la alte concerte. Daca e vorba despre aceeasi chestie, nu e mare lucru de facut. Poti sa stai la zona vip, sa te ocupi de aia din cand in cand, sa imparti fluturase..oricum nu e o munca foarte solicitanta.
Stiu ca e tare sa te duci fara nici o grija, sa stai la chill, dar decat deloc si sa regreti mereu ca n-ai fost, mai bine asa:)
Jun 16, 2008
Faithless - we want more
"Maxi Jazz si Sister Bliss de la Faithless vor mixa in Bucuresti pe 22 august, in cadrul Bucharest City Challenge 2008. Pentru Maxi Jazz, aparitia ca DJ este o premiera in Romania."
sursa: ziare.com
Eu n-o sa ma pot duce, dar am pus stirea pentru cei care sunt disponibili, mai ales daca nu au vazut Faithless live pana acum. I-am vazut anul trecut, la Bestival si a fost unul dintre cele mai tari concerte la care am fost. Imi pare rau ca nu pot sa ma duc din nou. Daca puteti, duceti-va pentru a vedea un super show.
sursa: ziare.com
Eu n-o sa ma pot duce, dar am pus stirea pentru cei care sunt disponibili, mai ales daca nu au vazut Faithless live pana acum. I-am vazut anul trecut, la Bestival si a fost unul dintre cele mai tari concerte la care am fost. Imi pare rau ca nu pot sa ma duc din nou. Daca puteti, duceti-va pentru a vedea un super show.
Jun 14, 2008
Air si Massive Attack la Bucuresti
Fratilor, credeati ca Bestfest, Fatboy Slim, Patrice, Metallica ...sunt de ajuns pentru vara asta?
Ei bine, pregatiti-va pentru inca doua concerte tari!
Concert Air - 19 septembrie, Bucuresti
Concert Massive Attack - 2 august, stadionul de rugby, Bucuresti
Ei bine, pregatiti-va pentru inca doua concerte tari!
Concert Air - 19 septembrie, Bucuresti
Concert Massive Attack - 2 august, stadionul de rugby, Bucuresti
Jun 13, 2008
Generatia egala
Am un sentiment de regret. In primul rand, cel general, pentru ca nu am batut Italia, desi am fost atat de aproape. Apoi, imi e mila de Mutu, care avea lacrimi in ochi inainte de a bate penaltiul. Nu trebuia sa bata el, atata tot. Era omul cu cea mai mare presiune asupra lui.
La meciul cu Anglia, de la Euro 2000, Dorinel Munteanu trebuia sa bata initial penaltiul, dar Ganea a zis ca bate el, pentru ca Dorinel era oricum si obosit. Si l-a transformat cu sange rece. Lui Mutu ii venea sa planga dinainte. Am stiut ca rateaza. Sper sa faca un meci mare cu Olanda, pentru a-si reveni psihic.
Si mai am un mare regret - Radoi cade din nou in batalie, unde a fost, ca de obicei, pe primul front, sa primeasca gloante, fara sa aiba vesta. Chiar daca s-au auzit tot felul de lucruri naspa despre el, ca ar fi smecherul vestiarului de la Steaua, acum nu ma gandesc la asta. Pana la urma, conteaza mai putin ce e in spate, daca pe teren e un jucator extraordinar. N-a fost ghinion ca a ratat Mutu penaltiul, ghinion a avut Radoi.
Nu vreau sa uit de Bratu, care a fost lasat acasa, desi terminase campionatul intr-o forma extraordinara. Acum ne pare cel mai rau de el, ca nu a ramas in lot. Cei doi Niculae sunt mult sub nivelul celorlalti jucatori din echipa noastra. Apropo de asta, un coleg de la munca a zis o faza foarte tare in timpul meciului "frate....scoate-l pe niculae asta, mai bine mai baga-l pe banel inca o data" :)))).
Si ca sa ne trezim bine de tot la realitate, urmeaza meciul cu Olanda, echipa care are cel mai frumos joc de pana acum. La 3-1 pentru Olanda, in meciul cu Franta, comentatorul a spus " daa..gol Olanda..si se vede calificarea pentru Romania!". Fratilor, ati innebunit? de ce va bucurati asa ca Olanda s-a calificat si noi jucam cu ei ultimul meci? Nu suntem in campionatul nostru, unde echipele trag mai putin, dupa ce si-au atins obiectivul. Si mai mult, Olanda are niste rezerve extraordinare. Nici daca n-o sa traga sa castige, tot nu o sa batem noi Olanda.
Macar sa ma insel eu, dar chiar daca o sa am dreptate, nu o sa fiu suparata pe ei. Bravo lor, pentru cum au jucat pana acum.
La meciul cu Anglia, de la Euro 2000, Dorinel Munteanu trebuia sa bata initial penaltiul, dar Ganea a zis ca bate el, pentru ca Dorinel era oricum si obosit. Si l-a transformat cu sange rece. Lui Mutu ii venea sa planga dinainte. Am stiut ca rateaza. Sper sa faca un meci mare cu Olanda, pentru a-si reveni psihic.
Si mai am un mare regret - Radoi cade din nou in batalie, unde a fost, ca de obicei, pe primul front, sa primeasca gloante, fara sa aiba vesta. Chiar daca s-au auzit tot felul de lucruri naspa despre el, ca ar fi smecherul vestiarului de la Steaua, acum nu ma gandesc la asta. Pana la urma, conteaza mai putin ce e in spate, daca pe teren e un jucator extraordinar. N-a fost ghinion ca a ratat Mutu penaltiul, ghinion a avut Radoi.
Nu vreau sa uit de Bratu, care a fost lasat acasa, desi terminase campionatul intr-o forma extraordinara. Acum ne pare cel mai rau de el, ca nu a ramas in lot. Cei doi Niculae sunt mult sub nivelul celorlalti jucatori din echipa noastra. Apropo de asta, un coleg de la munca a zis o faza foarte tare in timpul meciului "frate....scoate-l pe niculae asta, mai bine mai baga-l pe banel inca o data" :)))).
Si ca sa ne trezim bine de tot la realitate, urmeaza meciul cu Olanda, echipa care are cel mai frumos joc de pana acum. La 3-1 pentru Olanda, in meciul cu Franta, comentatorul a spus " daa..gol Olanda..si se vede calificarea pentru Romania!". Fratilor, ati innebunit? de ce va bucurati asa ca Olanda s-a calificat si noi jucam cu ei ultimul meci? Nu suntem in campionatul nostru, unde echipele trag mai putin, dupa ce si-au atins obiectivul. Si mai mult, Olanda are niste rezerve extraordinare. Nici daca n-o sa traga sa castige, tot nu o sa batem noi Olanda.
Macar sa ma insel eu, dar chiar daca o sa am dreptate, nu o sa fiu suparata pe ei. Bravo lor, pentru cum au jucat pana acum.
De la Mineriada, la Euro si la Alegeri
13 iunie - zi mult asteptata de romani pentru meciul Italia - Romania.
15 iunie - turul II al alegerilor locale, asteptat mai mult de politicieni, decat de cetateni.
- Rusaliile ( nu Floriile, cum a zis Blaga in discursul sau final) - zi sarbatorita de credinciosi.
In aceleasi zile, acum 18 ani, s-a scris istorie. Mineriada, sau "cand Iliescu a chemat minerii", asa isi aduce lumea aminte de zilele acelea. 13-15 iunie, zile mult prea fericite pentru mine, care probabil ma jucam cu jucariile in casa si imi faceam somnul de copil inocent, dupa-amiaza, 3 ani avand. Nu am amintiri de atunci, dar am memorat fragmente din anii urmatori, cand aveam habar de viata, iar parintii vorbeau despre cozile lui Ceausescu, portiile de manacare, sau despre mineri. Am invatat despre asta la scoala, am citit sau am vazut filmulete la televizor, acum pe youtube. Dat fiind ca manualele alternative de istorie din care a invatat generatia mea, au fost aprobate sub conducerea celor implicati in mineriada, tind sa cred ca variantele lor nu sunt prea credibile. Asa ca am intrebat-o pe mama.
A fost o data ca niciodata, luna mai 1990, cand au avut loc primele alegeri libere din Romania. Presedinte a iesit Iliescu, iar invinsii au fost Ratiu si Campeanu. In iunie, Ratiu, Campeanu si Coposu au format un nucleu la Universitate, unde au platit oameni care n-aveau prea mult stres pe cap, sa manifeste importiva presedintelui nou-ales. Au stat cateva zile in pasaj la Universitate, unde isi faceau toate treburile omenesti si au ocupat strazile. Pentru ca oamenii erau pentru prima data liberi, Iliescu nu putea sa cheme Politia sa sparga gasca. Asa ca a chemat minerii, brutele comparabile cu jandarmii de azi, care abia asteapta sa faca muschi la bratul drept, dand o data, de 10, de o mie de ori cu bastonul. Si a zis Imparatu' Iliescu asa: haideti, haiducii mei, cine vrea sa ma faca mandru de el, trebuie sa ii elimine pe toti cei care nu il iubesc pe tati. La care Praslea Cozma: eu, eu! am sa te fac mandru de mine, Iliescu Imparat.
Si au venit minerii, au spart gasca, geamuri si multe capete, dintre care unele prinse la mijloc.
Anul 2004, ultimele zile de mandat ale lui Iliescu Imparat, care vrea sa faca ultima fapta buna, asa ca semneaza gratierea lui Praslea Cozma.
Astazi, 13 iunie, e o zi mult prea importanta pentru Romania, pentru ca cineva sa se mai gandeasca la toate astea. Astazi, imparatul Piturca le va spune flacailor: sa ne aparam, flacaii mei!
Aseara m-am uitat la ultima emisiune din campania electorala, cica meciul final dintre Blaga si Oprescu. Nu stiu, fratilor, ce va face unul dintre ei ca primar, ma astept la orice. Fiecare are cate o umbra neagra in spate: Videanu, respectiv Iliescu. Fiecare isi sustine cu tarie umbra, de care nu vrea sa se desparta. In conditiile astea, multi romani vor vota umbra mai putin neagra.
Filmuletul care m-a facut sa scriu toate astea il puteti vedea AICI.
Aseara am visat ca era razboi pe strada din fata blocului meu.
15 iunie - turul II al alegerilor locale, asteptat mai mult de politicieni, decat de cetateni.
- Rusaliile ( nu Floriile, cum a zis Blaga in discursul sau final) - zi sarbatorita de credinciosi.
In aceleasi zile, acum 18 ani, s-a scris istorie. Mineriada, sau "cand Iliescu a chemat minerii", asa isi aduce lumea aminte de zilele acelea. 13-15 iunie, zile mult prea fericite pentru mine, care probabil ma jucam cu jucariile in casa si imi faceam somnul de copil inocent, dupa-amiaza, 3 ani avand. Nu am amintiri de atunci, dar am memorat fragmente din anii urmatori, cand aveam habar de viata, iar parintii vorbeau despre cozile lui Ceausescu, portiile de manacare, sau despre mineri. Am invatat despre asta la scoala, am citit sau am vazut filmulete la televizor, acum pe youtube. Dat fiind ca manualele alternative de istorie din care a invatat generatia mea, au fost aprobate sub conducerea celor implicati in mineriada, tind sa cred ca variantele lor nu sunt prea credibile. Asa ca am intrebat-o pe mama.
A fost o data ca niciodata, luna mai 1990, cand au avut loc primele alegeri libere din Romania. Presedinte a iesit Iliescu, iar invinsii au fost Ratiu si Campeanu. In iunie, Ratiu, Campeanu si Coposu au format un nucleu la Universitate, unde au platit oameni care n-aveau prea mult stres pe cap, sa manifeste importiva presedintelui nou-ales. Au stat cateva zile in pasaj la Universitate, unde isi faceau toate treburile omenesti si au ocupat strazile. Pentru ca oamenii erau pentru prima data liberi, Iliescu nu putea sa cheme Politia sa sparga gasca. Asa ca a chemat minerii, brutele comparabile cu jandarmii de azi, care abia asteapta sa faca muschi la bratul drept, dand o data, de 10, de o mie de ori cu bastonul. Si a zis Imparatu' Iliescu asa: haideti, haiducii mei, cine vrea sa ma faca mandru de el, trebuie sa ii elimine pe toti cei care nu il iubesc pe tati. La care Praslea Cozma: eu, eu! am sa te fac mandru de mine, Iliescu Imparat.
Si au venit minerii, au spart gasca, geamuri si multe capete, dintre care unele prinse la mijloc.
Anul 2004, ultimele zile de mandat ale lui Iliescu Imparat, care vrea sa faca ultima fapta buna, asa ca semneaza gratierea lui Praslea Cozma.
Astazi, 13 iunie, e o zi mult prea importanta pentru Romania, pentru ca cineva sa se mai gandeasca la toate astea. Astazi, imparatul Piturca le va spune flacailor: sa ne aparam, flacaii mei!
Aseara m-am uitat la ultima emisiune din campania electorala, cica meciul final dintre Blaga si Oprescu. Nu stiu, fratilor, ce va face unul dintre ei ca primar, ma astept la orice. Fiecare are cate o umbra neagra in spate: Videanu, respectiv Iliescu. Fiecare isi sustine cu tarie umbra, de care nu vrea sa se desparta. In conditiile astea, multi romani vor vota umbra mai putin neagra.
Filmuletul care m-a facut sa scriu toate astea il puteti vedea AICI.
Aseara am visat ca era razboi pe strada din fata blocului meu.
Jun 12, 2008
Tragedie in fotbal
"Internaţionalul polonez Adam Ledwon, care nu a fost convocat de selecţionerul olandez Leo Beenhhaker pentru turneul final al Campionatului European, a fost găsit spânzurat, miercuri seară, în domiciliul său din Klagenfurt, informează AFP.
"El a fost descoperit de coechipierul său Patrick Wolf, care venise să-l scoată în oraş", a declarat purtătorul de cuvânt al clubului austriac de primă ligă Austria Karnten, Iliane Zayici.
"Echipa pierde unul dintre cei mai buni jucători ai săi şi o fiinţă umană de neînlocuit", a adăugat Zayici.
În vârstă de 34 de ani, Ledwon a fost convocat de 18 ori în naţionala Poloniei, pentru care a marcat un gol. Prima sa echipă a fost GKS Katowice, în Polonia, după care a ajuns în Germania, evoluând între 1997 şi 1999 la Bayer Leverkusen. Ledwon s-a transferat la Austria Karnten sezonul trecut.
Fotbalistul polonez era însurat şi avea trei copii."
sursa: mediafax
"El a fost descoperit de coechipierul său Patrick Wolf, care venise să-l scoată în oraş", a declarat purtătorul de cuvânt al clubului austriac de primă ligă Austria Karnten, Iliane Zayici.
"Echipa pierde unul dintre cei mai buni jucători ai săi şi o fiinţă umană de neînlocuit", a adăugat Zayici.
În vârstă de 34 de ani, Ledwon a fost convocat de 18 ori în naţionala Poloniei, pentru care a marcat un gol. Prima sa echipă a fost GKS Katowice, în Polonia, după care a ajuns în Germania, evoluând între 1997 şi 1999 la Bayer Leverkusen. Ledwon s-a transferat la Austria Karnten sezonul trecut.
Fotbalistul polonez era însurat şi avea trei copii."
sursa: mediafax
Ce mai invatam la FJSC
Sesiune. Invat pentru examenul de an, la semiotica.
"Preluând din fonologie modelul triunghiului vocalelor (a.u.i.) sau al consoanelor (p.k.t.), Lévi-Strauss propune celebrul “triunghi culinar” în 1967 (în “L'arc” no 26) ca transformare culturală a crudului în fiert şi ca transformare naturală a crudului în putrezit.
"Preluând din fonologie modelul triunghiului vocalelor (a.u.i.) sau al consoanelor (p.k.t.), Lévi-Strauss propune celebrul “triunghi culinar” în 1967 (în “L'arc” no 26) ca transformare culturală a crudului în fiert şi ca transformare naturală a crudului în putrezit.
Jun 8, 2008
EUROpassion
EURO 2008 - 8 ani de cand nu ne-am mai facut programul in functie de meciurile nationalei. 8 ani de liniste, in care ne-am ales, intre timp, echipe preferate la campionatele pe care le-am ratat. Ne-am agatat de niste tari straine, fie Anglia, Portugalia, Italia sau Grecia, pentru a arata ca si noi iubim fotbalul. Ne-a parut rau de eliminarea lui Zidane, pentru ca Hagi al nostru nu mai era. Unii s-au bucurat pentru Grecia, pe care o au vazut-o ca pe o salvatoare a imaginii tarilor mici, o tara eroina care a aratat ca se poate.
Energia si pasiunea noastra au fost indreptate exclusiv catre echipele de club, care, sa recunoastem, au prins niste momente de senzatie, cel putin Steaua si Rapid.
Sunt oameni care dispretuiesc fotbalul modern, in care banii si publicitatea primeaza. Dar meciurile internationale sunt mai mult decat o mare industrie. In meciurile internationale este in joc orgoliul nationalist al fiecarui suporter. Suntem impreuna pentru o mare pasiune.
Un campionat european sau mondial de fotbal este asemenator cu Craciunul. Chiar daca nu avem vacante sau concedii acum, gandurile noastre sunt in vacanta, in vacanta unei sarbatori, in care ne intalnim sa vedem meciurile impreuna, la fel cum luam masa de Craciun in familie sau cautam cadouri sub brad. E dorinta aia de a fi cu un grup de prieteni, de a imparti o pasiune care iti aduce bucurie sau tristete.
Nu ma intereseaza cine joaca la echipa noastra. O sa uit ca Banel ne-a scos peri albi sau ca Piti face selectii cel putin dubioase. Pentru straini suntem doar Romania. Si asa ar trebui sa vedem si noi echipa. Este o echipa a Romaniei, un grup de reprezentanti. Ei sunt cei care ne reprezinta pasiunea pentru fotbal si orgoliul nationalist. Chiar daca unii s-au dus cu gandul de a se face remarcati de echipe mari, de a prinde un transfer, sunt convinsa ca acolo vor uita de asta. E un vartej care te inghite, te face sa alergi de nebun pe teren, ca intr-un razboi. Un virus care ne face sa ne gandim de dimineata doar la meci. In tramvai, la masa, la serviciu, oamenii vorbesc despre Euro, una dintre putinele sarbatori care te fac sa uiti de probleme si sa iesi din cotidian.
Oamenii de la Euro sunt pictati pe fetele zambitoare. Fotbalistii aia smecheri din Champions League nu sunt acum decat niste oameni cu emotii puternice, carora le tremura picioarele si le bate inima tare atunci cand le canta imnul. Nu cred ca este un concediu al barbatilor, ci o vacanta europeana, a prietenilor, a familistilor, a femeilor in varsta care se uita si ele la fotbal si nu la telenovele.
Ce avem de castigat? Practic, nimic. Dar macar avem un scop comun si suntem impreuna.
Energia si pasiunea noastra au fost indreptate exclusiv catre echipele de club, care, sa recunoastem, au prins niste momente de senzatie, cel putin Steaua si Rapid.
Sunt oameni care dispretuiesc fotbalul modern, in care banii si publicitatea primeaza. Dar meciurile internationale sunt mai mult decat o mare industrie. In meciurile internationale este in joc orgoliul nationalist al fiecarui suporter. Suntem impreuna pentru o mare pasiune.
Un campionat european sau mondial de fotbal este asemenator cu Craciunul. Chiar daca nu avem vacante sau concedii acum, gandurile noastre sunt in vacanta, in vacanta unei sarbatori, in care ne intalnim sa vedem meciurile impreuna, la fel cum luam masa de Craciun in familie sau cautam cadouri sub brad. E dorinta aia de a fi cu un grup de prieteni, de a imparti o pasiune care iti aduce bucurie sau tristete.
Nu ma intereseaza cine joaca la echipa noastra. O sa uit ca Banel ne-a scos peri albi sau ca Piti face selectii cel putin dubioase. Pentru straini suntem doar Romania. Si asa ar trebui sa vedem si noi echipa. Este o echipa a Romaniei, un grup de reprezentanti. Ei sunt cei care ne reprezinta pasiunea pentru fotbal si orgoliul nationalist. Chiar daca unii s-au dus cu gandul de a se face remarcati de echipe mari, de a prinde un transfer, sunt convinsa ca acolo vor uita de asta. E un vartej care te inghite, te face sa alergi de nebun pe teren, ca intr-un razboi. Un virus care ne face sa ne gandim de dimineata doar la meci. In tramvai, la masa, la serviciu, oamenii vorbesc despre Euro, una dintre putinele sarbatori care te fac sa uiti de probleme si sa iesi din cotidian.
Oamenii de la Euro sunt pictati pe fetele zambitoare. Fotbalistii aia smecheri din Champions League nu sunt acum decat niste oameni cu emotii puternice, carora le tremura picioarele si le bate inima tare atunci cand le canta imnul. Nu cred ca este un concediu al barbatilor, ci o vacanta europeana, a prietenilor, a familistilor, a femeilor in varsta care se uita si ele la fotbal si nu la telenovele.
Ce avem de castigat? Practic, nimic. Dar macar avem un scop comun si suntem impreuna.
Jun 6, 2008
Brubeck is back
Cred ca ar trebui sa imi incep fiecare post despre muzica, aducand omagii Altetei sale, Youtube.
Ascultam o melodie veche, frumoasa, de jazz si la un moment dat am dat un search, sa vad ce facea omul asta in trecut. Este vorba despre Dave Brubeck, un geniu al jazzului.
Mergem putin in anul 1961,
dupa care ascultam aceeasi piesa, live, in anul 2004
si ne intoarcem aici, acum, zambind.
Ascultam o melodie veche, frumoasa, de jazz si la un moment dat am dat un search, sa vad ce facea omul asta in trecut. Este vorba despre Dave Brubeck, un geniu al jazzului.
Mergem putin in anul 1961,
dupa care ascultam aceeasi piesa, live, in anul 2004
si ne intoarcem aici, acum, zambind.
Jun 5, 2008
Cat % esti emo ?
Stiu, stiu ca v-ati saturat de subiectul emo. Si pe mine ma mira cat de mediatizat a fost subiectul si cum toata lumea isi da cu parerea despre el. Uneori chiar mi-e mila de oamenii astia, parca se face prea mult misto pe seama lor, cand ei chiar cred in stilul si principiile alea de viata. E problema lor, pana la urma. Ceea ce ma face, insa, sa scriu din nou despre emo este ca azi am auzit la radio ca a aparut un test "cat de emo esti?". Chiar daca te-ai saturat de subiect, sunt sigura ca te tenteaza sa faci testul :)))
Eu sunt 18% emo. Nu sunt tru :(
Eu sunt 18% emo. Nu sunt tru :(
May 29, 2008
Reclama care rezista
Cateva melodii romanesti cunoscute, un decor banal, un mesaj simplu: "Q Fort - ferestre proiectate sa reziste" X 4.
O serie de reclame care te zgarie pe creier sau te amuza, dar oricum o dai - iti atrag atentia! Reclame facute sa reziste. sa reziste. sa reziste. sa reziste. Putini bani investiti si un succes garantat. Strang din dintii care rezista, rezista, rezista si ii felicit pe cei care au avut ideea.
Reclama Q Fort, varianta cu ploaia.
Reclama Q Fort cu vecina.
Reclama Q Fort "deschide fereastra".
O serie de reclame care te zgarie pe creier sau te amuza, dar oricum o dai - iti atrag atentia! Reclame facute sa reziste. sa reziste. sa reziste. sa reziste. Putini bani investiti si un succes garantat. Strang din dintii care rezista, rezista, rezista si ii felicit pe cei care au avut ideea.
Reclama Q Fort, varianta cu ploaia.
Reclama Q Fort cu vecina.
Reclama Q Fort "deschide fereastra".
May 24, 2008
Marea Discriminare
In Bucuresti au bagat in circulatie cele mai noi autobuze, cu aer conditionat. Am nimerit unele pe 336, in drum de la Leu spre Universitate. Toate bune si frumoase, ma gandeam, in sfarsit se face si ceva bun.
Trebuie, totusi sa ai treaba prin centru, pentru a putea simti aerul conditionat de european de clasa. Autobuzele care trec si prin cartierele periferice te introduc intr-o atmosfera salbatica inainte de a ajunde in cartierul propriu-zis, fie el Rahova, Berceni sau Pantelimon.
Cu cat de indepartezi de centrul Bucurestiului, cu atat oamenii au mai multe riduri, mai putini dinti si o mizerie lipicioasa. Exagerez, dar asta e impresia generala pe care ti-o lasa o calatorie cu autobuzele groazei. Pot fi langa tine cei mai frumosi oameni, dar in atmosfera aia de bodega scarboasa din autobuz nu poti decat sa ii dispretuiesti pe toti cei care stau la cativa centrimetri sau milimetri de tine, care te ating sau care iti respira in nas.
Si ei, cei de pe afisele electorale, ne-au combinat asa, ne-au impins unul in bratele celuilalt, cate 2, cate 3, o suta, cat mai multi sa consume cat mai putin oxigen. Ne trateaza in fiecare zi ca pe niste vite imputite, care nu trebuie sa aiba alta pretentie decat sa supravietuiesca de pe o zi pe alta.Atmosfera din autobuz e ca un microcip pe care ti-l instaleaza in creier. In primele zile ti se pare ciudat, apoi te obisnuiesti cu el si il consideri aproape normal. Asa suntem indotrinati, cu explicatii de genul "asta e, n-avem ce face", pe care ajungem, in disperarea noastra, sa ni le dam si singuri. Haha, ce satisfactie le dam, ne certam intre noi, ne impungem, ne dam coate pentru a ocupa un loc in cursa horror a vietii zilnice.
Suntem invadati de ONG-uri, care prin campaniile lor anti-discriminare ii arata drept extremisti teribilisti pe toti cei care nu accepta homosexualii, dispretuiesc tiganii si ungurii. Dar Marea Discriminare este dictata de la nivel inalt. Pentru ca cei din Rahova si din Berceni respira mai putin aer, pentru ca sunt mai rezistenti la gazele de esapament, pentru ca sunt niste tigani si tarani imputiti care pot merge si cu cele mai infecte autobuze, care ajung mai rar in centru, unde trec si coloane oficiale, din cand in cand.
May 21, 2008
Nimeni nu doarme
S-au dus zilele in care dormeam 12 ore din 24, pana imi bubuia capul. De la un timp dorm, in medie, 4-5 ore pe noapte. Cand ma trezesc dimineata, am impresia ca am dormit 5 minute.
Primii mei ani in care m-am trezit dimineata, in liceu, a 11-a si a 12-a, erau altfel. Ma trezeam injurand si incercam sa ma consolez ca poate o sa dorm dupa-amiaza, cand ma intorc. Asta nu prea se intampla, insa. Eram dependenta de mult mult somn, macar cu gandul, daca nu practic.
Mereu m-am intrebat cum ar fi fost viata noastra daca nu am fi avut nevoie de somn. Mi-ar fi placut sa traim non-stop, fara pauza, sa interctionam in continuu cu ceilalti. Probabil am fi luat-o razna, mai mult decat suntem deja acum. Pentru ca nesomnul te face sa traiesti altfel totul.
Cand sunt foarte foarte obosita si n-am dormit, mi se pare totul mai amuzant, nu mai am putere sa ma enerveze ceva. Nedormit, esti mai vulnerabil, mai ametit. E un fel de drog.
Dupa cateva nopti in care dormi foarte putin, te obisnuiesti asa si, chiar daca nu ai nimic de facut, parca nu te-ai culca.
Pe langa starea aia fascinanta de oboseala, noaptea te face si ea sa o iei putin razna. Mama, ce imi plac noptile de vara! N-as dormi nicicand noptile de vara. E timpul potrivit pentru orice. Imi place linistea, racoarea, am inspiratie, am idei mai bune decat as avea in orice alt moment. Oamenii sunt mai calmi noaptea, mai sinceri, mai interesanti, mai frumosi. Ziua, fiecare joaca un rol, sau chiar mai multe. Noaptea esti doar tu, asa cum vrei sa fii si te simti bine sa fii.
Chiar daca nu e deloc placut sa iti pierzi noptile facand proiecte imbecile pentru facultate, exista si o parte buna. Ca te calesti, iti dereglezi programul si devii mai rezistent la nesomn. Cel putin eu o vad buna.
Si imi mai place cand pun capul pe perna. Chiiiiiiiil....
Momentul de liniste si eliberare totala, mai ales cand vine dupa mult timp.
Tindem sa devenim niste fiinte nocturne sau si nocturne. Fie ca sunt obsedati sa faca multi bani, au job de zi si de noapte, fie ca nu se mai satura de distractii sau au inspiratie de geniu noaptea, oamenii refuza somnul din ce in ce mai mult. Il indeparteaza cu incantatii si ambitie, cu autosugestie, ca totul este ok, ca mai pot, inca mai pot. Parca nu e chiar asa tarziu. Poate o sa dorm maine mai mult.
May 20, 2008
Paranoid Android
Fiecare om simte muzica in felul lui....:)))
O bucatica f tare dintr-un interviu cu Thom Yorke - Radiohead.
Pentru cei care nu stiu despre ce piesa e vorba...Paranoid Android.
Si inca ceva - sa mai zica cineva ca nu e simpatic;)).
O bucatica f tare dintr-un interviu cu Thom Yorke - Radiohead.
Pentru cei care nu stiu despre ce piesa e vorba...Paranoid Android.
Si inca ceva - sa mai zica cineva ca nu e simpatic;)).
Posta vine la terasa
Stateam noi in Argentin, dimineata, dupa curs si la masa din spatele meu se intampla ceva ciudat. Am zis ca ni se pare noua. Dar nu. "Bai, asta si-a primit scrisorile pe terasa, ce tare!". si avea ceva coresondenta nenea...
So, lucrurile stau cam asa: Argentin este o tentativa de terasa - niste mese si umbrele scoase in aer liber, vis-a-vis de Club A, la care vin tot felul de oameni. E locul unde foarte multi batrani isi beau berea sau spritul de dimineata si, mai nou, vine postasul la ei. Cred ca e singura bodega din centru unde se mai vine apa minerala d'aia la sticla. Daca aveti macar niste urme de fite, nu va duceti acolo. Ocupati locurile altora degeaba.
Ce tare ca batranii care se duc in Argentin au prins si anii in care strazile de pe Lipscani erau farmecul Micului Paris. Acum au dat jobenul pe sepcuta, dar eleganta o au in spirit. Oare primesc si pensia pe terasa?
So, lucrurile stau cam asa: Argentin este o tentativa de terasa - niste mese si umbrele scoase in aer liber, vis-a-vis de Club A, la care vin tot felul de oameni. E locul unde foarte multi batrani isi beau berea sau spritul de dimineata si, mai nou, vine postasul la ei. Cred ca e singura bodega din centru unde se mai vine apa minerala d'aia la sticla. Daca aveti macar niste urme de fite, nu va duceti acolo. Ocupati locurile altora degeaba.
Ce tare ca batranii care se duc in Argentin au prins si anii in care strazile de pe Lipscani erau farmecul Micului Paris. Acum au dat jobenul pe sepcuta, dar eleganta o au in spirit. Oare primesc si pensia pe terasa?
May 18, 2008
Noaptea Alba
Am fost la MNAC, in Noaptea Alba a Muzeelor. Cu unii dintre voi m-am vazut acolo. Eu incerc sa-mi revin. A fost o seara incredibil de tare. Entuziasm si multe zambete frumoase, libertate fix in sediul comunismului. O petrecere electro pe terasa Casei Poporului, care ti-ar fi placut indiferent de muzica pe care o asculti.
Dimineata, la plimbarea de pe bulevard, spre casa, vorbeam despre oamenii care au facut posibila toata chestia asta. Despre miile de oameni care au murit. Si am zis ca da, a meritat. Nu pentru distractia noastra, nu pentru ca putem sa luam 10 kilograme de carne. A meritat pentru existenta omului, ca fiinta libera sa respire si sa gandeasca.
Eroii nu mor niciodata!
Me, kissing a stranger.
Puterea de a rasturna un oras.
Dimineata, la plimbarea de pe bulevard, spre casa, vorbeam despre oamenii care au facut posibila toata chestia asta. Despre miile de oameni care au murit. Si am zis ca da, a meritat. Nu pentru distractia noastra, nu pentru ca putem sa luam 10 kilograme de carne. A meritat pentru existenta omului, ca fiinta libera sa respire si sa gandeasca.
Eroii nu mor niciodata!
Me, kissing a stranger.
Puterea de a rasturna un oras.
May 17, 2008
Paznicii, agenti de Oaza
Ii vedem in cabinele de paza, in scoli, scari de bloc, la farmacii sau la metrou. Sunt slabi, prea in varsta sau prea tineri, au aspect de carciumar si nu au niciodata toti dintii in gura. Uniformele lor sunt maro, bleumarin sau negre, poarta bocanci care par solizi, dar sepcutele sunt lasate, decolorate, ca ale oamenilor de pe camp, care au stat mult in soare.
Oamenii care ne asigura paza in magazine sau la metrou ar putea fi usor doborati de un puradel tupeist de pe strada, sau pur si simplu atrasi intr-o discutie despre Gigi si Mitica, timp in care eu as pune o bomba prin apropierea lor.
Meseria de paznic iti ofera diverse oportunitati. Poti sa faci revista presei, sa cunosti oameni noi si chiar sa avansezi in functie: de la paznic de bloc, la paznic de scoala, de exemplu. Daca la locurile de munca oamenii sunt diferiti si mai au probleme de comunicare, paznicii sunt intotdeauna prieteni cu ceilalti paznici. Nu apar divergente de opinie si nici barfe. Sunt tot timpul relaxati, si fizic si psihic.
Romania a evoluat in ultimii ani si mai toate magazinele au acum aer conditionat si paznic, de aceea acest domeniu este foarte ofertant pentru oamenii care nu stiu sa faca nimic, sau nu au avut sansa de a face ceea ce stiu. Firmele de protectie si paza incearca, totusi, sa faca o selectie a angajatilor. Am cautat un anunt de angajare pentru un paznic si vi-l prezint pe primul pe care am dat click:
Denumire anunt - PAZNIC
Tipul ofertei - Full time
Oras - Cluj-Napoca
Domeniu - Altele
Salariu oferit - N/A
Data introducerii -12 Februarie 2008
Descrierea companiei -Firma de recrutare si selectie personal.
Descrierea postului -Casa de editura si tipografie - cauta pt. angajare paznic. Firma are angajati inca 3 paznici, este nevoie de inca unul- se lucreaza in schimburi, o zi da, una nu.Se ofera salariu bun plus alte beneficii- se vor discuta direct, in cadrul interviului.
Cerintele postului - Paznic cu atestat.
Atentie! Daca pana acum vi s-a parut tentant sa luati un salariu bun pentru a face nimic, nu ajungeti chiar asa de usor sa fiti paznic. Asa ca puneti-va cu burta pe...ceva, pentru ca veti avea nevoie de atestat de paznic!
Ca in orice domeniu, exista si cei mai buni in meserie. In lumea paznicilor, cei de la metrou sunt de invidiat. Din februarie 2008, pana in 2010, Metrorex va plati 6,6 milione de euro firmei de paza Scorseze Security, pentru agentii de la metrou. Un om care poarta uniforma maro la Metrou castiga cam 10 milioane de lei vechi, pe luna. Pentru cei interesati, un agent de paza de la Scorseze explica ce trebuie sa faca cineva, oricine, pentru a ajunge ca el.
„Dacă vrei să te angajezi, te duci la Sala Polivalentă, spui că vrei să munceşti la ei. Mai întâi, te pun în parc, acolo să-ţi faci stagiul. Te plimbi, alea alea şi, după ce capeţi experienţă, te dau şi la metrou. Aici e viaţă!“. (sursa & poze: evz)
Postul de paznic e salvarea multor romani, care au ramas fara locuri de munca, sau care nu stiu sa faca nimic. Firmele de paza ar fi de apreciat pentru ca le dau cate o sansa si acestor oameni, doborati de boli si vicii, ghinion, sau tinerilor care dupa scoala profesionala nu stiu incotro sa o ia. Ar fi de apreciat, doar daca in joc n-ar fi pusa si siguranta noastra, care se vinde de altfel, foarte scump.
Oamenii care ne asigura paza in magazine sau la metrou ar putea fi usor doborati de un puradel tupeist de pe strada, sau pur si simplu atrasi intr-o discutie despre Gigi si Mitica, timp in care eu as pune o bomba prin apropierea lor.
Meseria de paznic iti ofera diverse oportunitati. Poti sa faci revista presei, sa cunosti oameni noi si chiar sa avansezi in functie: de la paznic de bloc, la paznic de scoala, de exemplu. Daca la locurile de munca oamenii sunt diferiti si mai au probleme de comunicare, paznicii sunt intotdeauna prieteni cu ceilalti paznici. Nu apar divergente de opinie si nici barfe. Sunt tot timpul relaxati, si fizic si psihic.
Romania a evoluat in ultimii ani si mai toate magazinele au acum aer conditionat si paznic, de aceea acest domeniu este foarte ofertant pentru oamenii care nu stiu sa faca nimic, sau nu au avut sansa de a face ceea ce stiu. Firmele de protectie si paza incearca, totusi, sa faca o selectie a angajatilor. Am cautat un anunt de angajare pentru un paznic si vi-l prezint pe primul pe care am dat click:
Denumire anunt - PAZNIC
Tipul ofertei - Full time
Oras - Cluj-Napoca
Domeniu - Altele
Salariu oferit - N/A
Data introducerii -12 Februarie 2008
Descrierea companiei -Firma de recrutare si selectie personal.
Descrierea postului -Casa de editura si tipografie - cauta pt. angajare paznic. Firma are angajati inca 3 paznici, este nevoie de inca unul- se lucreaza in schimburi, o zi da, una nu.Se ofera salariu bun plus alte beneficii- se vor discuta direct, in cadrul interviului.
Cerintele postului - Paznic cu atestat.
Atentie! Daca pana acum vi s-a parut tentant sa luati un salariu bun pentru a face nimic, nu ajungeti chiar asa de usor sa fiti paznic. Asa ca puneti-va cu burta pe...ceva, pentru ca veti avea nevoie de atestat de paznic!
Ca in orice domeniu, exista si cei mai buni in meserie. In lumea paznicilor, cei de la metrou sunt de invidiat. Din februarie 2008, pana in 2010, Metrorex va plati 6,6 milione de euro firmei de paza Scorseze Security, pentru agentii de la metrou. Un om care poarta uniforma maro la Metrou castiga cam 10 milioane de lei vechi, pe luna. Pentru cei interesati, un agent de paza de la Scorseze explica ce trebuie sa faca cineva, oricine, pentru a ajunge ca el.
„Dacă vrei să te angajezi, te duci la Sala Polivalentă, spui că vrei să munceşti la ei. Mai întâi, te pun în parc, acolo să-ţi faci stagiul. Te plimbi, alea alea şi, după ce capeţi experienţă, te dau şi la metrou. Aici e viaţă!“. (sursa & poze: evz)
Postul de paznic e salvarea multor romani, care au ramas fara locuri de munca, sau care nu stiu sa faca nimic. Firmele de paza ar fi de apreciat pentru ca le dau cate o sansa si acestor oameni, doborati de boli si vicii, ghinion, sau tinerilor care dupa scoala profesionala nu stiu incotro sa o ia. Ar fi de apreciat, doar daca in joc n-ar fi pusa si siguranta noastra, care se vinde de altfel, foarte scump.
TNB - marea renovare
Am inceput sa vorbesc despre Motoare si, dupa ce mi-a zis Diana ca s-ar putea sa se inchida, am cautat mai multe despre asta si da, asa este, continui povestea despre Motoare cu vestea proasta - din toamna se inchide definitiv terasa! :| Asa ca vara asta...profitati din plin.
Inchiderea terasei face parte din proiectul de renovare totala a TNB, care va incepe din toamna, si tine aproximativ 3 ani. Cladirea Teatrului National are bulina rosie si era de mult timp pe lista cladirilor care trebuie renovate, inainte de a pica la primul cutremur.
Renovarea TNB-ului va costa ~ 40 de milioane de euro.
"Ministerul Culturii a obtinunt un imprumut de 250 de milioane de euro de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru reabilitarea monumentelor istorice si a institutiilor culturale, din care 27,2 de milioane de euro vor fi alocati pentru TNB. Restul resurselor urmeaza sa fie asigurate de la bugetul de stat." ( sursa: businessmagazin).
Daca piesele de teatru se vor muta la Sala Raposdia, marea problema va fi cu barurile si galeriile de la TNB. Motoarele vor fi desfiintate si pe acoperis se va face un amfiteatru. Cafe Deko se muta undeva pe Lipscani si singurul bar care va supravietui este Laptaria.
Desi imi pare rau pentru Motoare, trebuie sa vedem marea parte buna a acestui proiect. Romanii chiar merita un teatru frumos, cu sali mari care sa aiba acustica buna, sa nu se mai chinuie saracu' nenea Beligan sa se faca auzit.
Ma enerveaza generalizariile de genul: romanii, un popor de inculti, care se distreaza numai la gratarele, in "discoteci" si cu manele in fata blocului. Cred ca ar trebui sa depasim fazele astea. De fiecare data cand m-am dus sa iau biletel la teatru, a fost coada, fie la TNB, Odeon sau Teatrul de Revista. Stiu foarte multa lume care merge la teatru, iar Sala Palatului este mereu plina cu tot felul de spectacole la care n-ai crede ca se duce lumea si cu atat mai mult de apreciat, cu cat preturile sunt destul de piperate la Sala Palatului. De cativa ani avem si festivaluri tari de muzica, concerte, filme bune, nopti albe de cultura. Hai ca nu e ala chiar atat de negru;)
Inchiderea terasei face parte din proiectul de renovare totala a TNB, care va incepe din toamna, si tine aproximativ 3 ani. Cladirea Teatrului National are bulina rosie si era de mult timp pe lista cladirilor care trebuie renovate, inainte de a pica la primul cutremur.
Renovarea TNB-ului va costa ~ 40 de milioane de euro.
"Ministerul Culturii a obtinunt un imprumut de 250 de milioane de euro de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru reabilitarea monumentelor istorice si a institutiilor culturale, din care 27,2 de milioane de euro vor fi alocati pentru TNB. Restul resurselor urmeaza sa fie asigurate de la bugetul de stat." ( sursa: businessmagazin).
Daca piesele de teatru se vor muta la Sala Raposdia, marea problema va fi cu barurile si galeriile de la TNB. Motoarele vor fi desfiintate si pe acoperis se va face un amfiteatru. Cafe Deko se muta undeva pe Lipscani si singurul bar care va supravietui este Laptaria.
Desi imi pare rau pentru Motoare, trebuie sa vedem marea parte buna a acestui proiect. Romanii chiar merita un teatru frumos, cu sali mari care sa aiba acustica buna, sa nu se mai chinuie saracu' nenea Beligan sa se faca auzit.
Ma enerveaza generalizariile de genul: romanii, un popor de inculti, care se distreaza numai la gratarele, in "discoteci" si cu manele in fata blocului. Cred ca ar trebui sa depasim fazele astea. De fiecare data cand m-am dus sa iau biletel la teatru, a fost coada, fie la TNB, Odeon sau Teatrul de Revista. Stiu foarte multa lume care merge la teatru, iar Sala Palatului este mereu plina cu tot felul de spectacole la care n-ai crede ca se duce lumea si cu atat mai mult de apreciat, cu cat preturile sunt destul de piperate la Sala Palatului. De cativa ani avem si festivaluri tari de muzica, concerte, filme bune, nopti albe de cultura. Hai ca nu e ala chiar atat de negru;)
May 16, 2008
La motoare
...este foarte tare!
Care sunt primele lucruri pe care le faci cand vine caldura: te duci la mare( de 1 mai), te motezi cu hainele de vara pe care abia asteptai sa le porti, iesi mai mult la plimbare si mergi pe terase/a, respectiv pe motoooareeee!!!
Fie ca scapi de la cursuri si vrei sa o mai arzi aiurea prin oras, fie ca iesi de la munca si te intalnesti cu prietenii, cu prietenul/a, sau pur si simplu n-ai nimic de facut toata ziua, mereu e momentul potrivit sa mergi pe motoare (terasa "La Motoare", de pe TNB).
Sus, pe TNB, e mai racoare decat jos, ceea ce e ideal vara. Sus, uiti de restul lumii. E o mica Vama pe motoare. Oamenii sunt super ok, te intalnesti cu multi cunoscuti, muzica ok, data incet, undeva pe fundal. Sunt locuri suficiente pentru toata lumea, nu ca la terasele alea cu 3 mese. Poti sa stai la masa cu mai multa lume sau la bar, dar nimic nu se compara cu tolanitul pe bancute. Daca ai tentative d'alea de gratarele si iarba verde, poti renunta usor la ele pentru motoare. O sa gasesti si mici sa iti saturi pofta aia de animal roman si bere, sa inghiti mai bine.
Terasa asta tin loc de Vama, munte, ski, scufundari - in Bucuresti.
E fix ceea ce iti trebuie daca vrei sa uiti de Timp.
Care sunt primele lucruri pe care le faci cand vine caldura: te duci la mare( de 1 mai), te motezi cu hainele de vara pe care abia asteptai sa le porti, iesi mai mult la plimbare si mergi pe terase/a, respectiv pe motoooareeee!!!
Fie ca scapi de la cursuri si vrei sa o mai arzi aiurea prin oras, fie ca iesi de la munca si te intalnesti cu prietenii, cu prietenul/a, sau pur si simplu n-ai nimic de facut toata ziua, mereu e momentul potrivit sa mergi pe motoare (terasa "La Motoare", de pe TNB).
Sus, pe TNB, e mai racoare decat jos, ceea ce e ideal vara. Sus, uiti de restul lumii. E o mica Vama pe motoare. Oamenii sunt super ok, te intalnesti cu multi cunoscuti, muzica ok, data incet, undeva pe fundal. Sunt locuri suficiente pentru toata lumea, nu ca la terasele alea cu 3 mese. Poti sa stai la masa cu mai multa lume sau la bar, dar nimic nu se compara cu tolanitul pe bancute. Daca ai tentative d'alea de gratarele si iarba verde, poti renunta usor la ele pentru motoare. O sa gasesti si mici sa iti saturi pofta aia de animal roman si bere, sa inghiti mai bine.
Terasa asta tin loc de Vama, munte, ski, scufundari - in Bucuresti.
E fix ceea ce iti trebuie daca vrei sa uiti de Timp.
May 13, 2008
Moartea unui emo?
O fetita de 12 ani din Bucuresti s-a sinucis. In biletelul lasat mamei spunea ca nu mai vrea sa fie o povara pentru ea. Nu stiu care au fost motivele adevarate, dar STIREA pune sinuciderea pe seama curentului emo.
Eu inteleg ca toata lumea vorbeste despre emo-kids si face misto de ei, dar cred ca se exagereaza. Chiar daca sunt/par deprimati, incearca sa se izoleze de restul lumii si sa fie altfel, pustii emo sunt niste oameni normali, spre dezamagirea lor. Nu cred ca genul emo poate afecta cu adevarat viata cuiva si mi se pare o lipsa de responsabilitate din partea unei institutii media sa puna sinuciderea unui copil pe seama fenomenului asta.
"Colegii de şcoală ai fetei spun că, în ultimul timp, Andrada îşi făcuse prieteni noi, într-un grup de tineri care face parte din aşa-numitul curent "Emo".
sursa: protv.ro
Parca e o barfa de pe ulita. Curentul asta emo nu vine asa..cum bate vantul si nu iti faci prieteni emo peste noapte. Fetita o fi avut niste dereglari psihice, poate nu se intelegea cu parintii, sau o fi avut vreo dezamagire in dragoste, desi m-as mira sa fie ceva foarte grav la 12 ani. Oricum, nu cred ca a fost determinata de Tokio Hotel sau de prietenii emo sa se omoare.
Eu inteleg ca toata lumea vorbeste despre emo-kids si face misto de ei, dar cred ca se exagereaza. Chiar daca sunt/par deprimati, incearca sa se izoleze de restul lumii si sa fie altfel, pustii emo sunt niste oameni normali, spre dezamagirea lor. Nu cred ca genul emo poate afecta cu adevarat viata cuiva si mi se pare o lipsa de responsabilitate din partea unei institutii media sa puna sinuciderea unui copil pe seama fenomenului asta.
"Colegii de şcoală ai fetei spun că, în ultimul timp, Andrada îşi făcuse prieteni noi, într-un grup de tineri care face parte din aşa-numitul curent "Emo".
sursa: protv.ro
Parca e o barfa de pe ulita. Curentul asta emo nu vine asa..cum bate vantul si nu iti faci prieteni emo peste noapte. Fetita o fi avut niste dereglari psihice, poate nu se intelegea cu parintii, sau o fi avut vreo dezamagire in dragoste, desi m-as mira sa fie ceva foarte grav la 12 ani. Oricum, nu cred ca a fost determinata de Tokio Hotel sau de prietenii emo sa se omoare.
May 12, 2008
Beirut 2
Revin cu o obsesie mai veche, Beirut.
Ascultati, cititi si admirati o vedere din copilarie - Postcards from Italy .
Ascultati, cititi si admirati o vedere din copilarie - Postcards from Italy .
FJSC
De aproape doi ani, fac parte dintr-o institutie de invatamant, numita FJSC ( Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii).
FJSC e un fel de cetate puternica, vazuta din afara, in care vor sa patrunda foarte multi liceeni, dornici sa aiba o profesie misto - in presa, publicitate sau relatii publice. Asa eram si eu.
Cand eram clasa a 12-a, am fost in saptamana portilor deschise sa vizitez faimoasa facultate - FJSC. O doamna ne-a primit in hol cu prajituri si sucuri, ne-a dat pliante, dupa care am facut un tur al facultatii. Am fost in laboratoarele de TV, radio, sau internet, unde studentii de atunci faceau un ziar online. Eram fascinata...woooow, clar, aici vreau sa vin. Vorbeam cu niste colege, cand vine o tipa la noi si ne spune: bai, nu veniti aici, e cea mai de kkt facultate, o sa fie regretul vietii voastre!
Am crezut ca e doar o tipa mai mare, care vrea sa faca misto de noi. Au urmat apoi mai multe sfaturi de genul asta, din partea unor studenti de acolo. Dar am zis ca asta vreau sa fac si sunt dispusa sa risc pe pielea mea.
Acum sunt anul II la FJSC. Inca unul si termin. De fapt, numaratoarea inversa a inceput cam din primele doua luni, cand stiam deja cu ce oameni avem de-a face.
Scriu despre facultate, pentru ca acum sunt prinsa intr-o perioada foarte incarcata acolo. Proiecte, referate, teste, testulete...etc. Pare greu si noi ne facem ca e greu. Ne culcam tarziu, citim bibliografia. De fapt, e foarte usor. Oricine ar putea face facultatea asta, in care 80% din teste si examene sunt grila, iar la cele care sunt scrise, nota este, de cele mai multe ori, intamplatoare. Cartile din bibliografie nu sunt, nici ele, foarte solicitante. Cele scrise de profesorii nostri sunt deosebite - carti de comunicare care fac misto de limba romana. In rest, citesti despre aparitia radioului, a televiziunii, sau despre cum prevedeau niste americani ca in anii 2000 vom fi dependenti de internet. Ei bine, chiar suntem in anii 2000 si dependenti de internet, pe deasupra, doar ca ei nu prevedeau ca o sa ii mai citim noi in 2008.
Exista, insa, si o parte fascinanta a FJSC-ului: profesorii. De la fosti gazetari la Scanteia, la tipe tinere si destepte, profii din FJSC sunt, de fapt, petele de culoare ale institutiei. De la prea multe cursuri de specializare din strainatate, au uitat limba romana, la fel ca Raducioiu. Facultatea are si o prima doamna. Ea este si creierul care se ocupa de imaginea facultatii, doar e specialista in PR. Si tot ea a spus un mare adevar "oricat ne-am chinui cu caravana FJSC, tot fostii studenti ne sapa".
Ca o fata frumoasa pe care o vezi pe strada, imbracata misto, cu un stil personalizat, care cand deschide gura isi zgarie propria imagine, FJSC nu numai ca se zarie pe fata cand isi deschide portile, dar are semne profunde de varicela din copilarie, miroase a haine imbacsite cu tutun si in curand va avea nevoie de o proteza dentara. Cele deja existente nu mai au superglue la pusti.
FJSC e un fel de cetate puternica, vazuta din afara, in care vor sa patrunda foarte multi liceeni, dornici sa aiba o profesie misto - in presa, publicitate sau relatii publice. Asa eram si eu.
Cand eram clasa a 12-a, am fost in saptamana portilor deschise sa vizitez faimoasa facultate - FJSC. O doamna ne-a primit in hol cu prajituri si sucuri, ne-a dat pliante, dupa care am facut un tur al facultatii. Am fost in laboratoarele de TV, radio, sau internet, unde studentii de atunci faceau un ziar online. Eram fascinata...woooow, clar, aici vreau sa vin. Vorbeam cu niste colege, cand vine o tipa la noi si ne spune: bai, nu veniti aici, e cea mai de kkt facultate, o sa fie regretul vietii voastre!
Am crezut ca e doar o tipa mai mare, care vrea sa faca misto de noi. Au urmat apoi mai multe sfaturi de genul asta, din partea unor studenti de acolo. Dar am zis ca asta vreau sa fac si sunt dispusa sa risc pe pielea mea.
Acum sunt anul II la FJSC. Inca unul si termin. De fapt, numaratoarea inversa a inceput cam din primele doua luni, cand stiam deja cu ce oameni avem de-a face.
Scriu despre facultate, pentru ca acum sunt prinsa intr-o perioada foarte incarcata acolo. Proiecte, referate, teste, testulete...etc. Pare greu si noi ne facem ca e greu. Ne culcam tarziu, citim bibliografia. De fapt, e foarte usor. Oricine ar putea face facultatea asta, in care 80% din teste si examene sunt grila, iar la cele care sunt scrise, nota este, de cele mai multe ori, intamplatoare. Cartile din bibliografie nu sunt, nici ele, foarte solicitante. Cele scrise de profesorii nostri sunt deosebite - carti de comunicare care fac misto de limba romana. In rest, citesti despre aparitia radioului, a televiziunii, sau despre cum prevedeau niste americani ca in anii 2000 vom fi dependenti de internet. Ei bine, chiar suntem in anii 2000 si dependenti de internet, pe deasupra, doar ca ei nu prevedeau ca o sa ii mai citim noi in 2008.
Exista, insa, si o parte fascinanta a FJSC-ului: profesorii. De la fosti gazetari la Scanteia, la tipe tinere si destepte, profii din FJSC sunt, de fapt, petele de culoare ale institutiei. De la prea multe cursuri de specializare din strainatate, au uitat limba romana, la fel ca Raducioiu. Facultatea are si o prima doamna. Ea este si creierul care se ocupa de imaginea facultatii, doar e specialista in PR. Si tot ea a spus un mare adevar "oricat ne-am chinui cu caravana FJSC, tot fostii studenti ne sapa".
Ca o fata frumoasa pe care o vezi pe strada, imbracata misto, cu un stil personalizat, care cand deschide gura isi zgarie propria imagine, FJSC nu numai ca se zarie pe fata cand isi deschide portile, dar are semne profunde de varicela din copilarie, miroase a haine imbacsite cu tutun si in curand va avea nevoie de o proteza dentara. Cele deja existente nu mai au superglue la pusti.
May 11, 2008
Paula Seling & Florin Salam
Fata aia frumoasa, care canta melodia "Timpul" si care a castigat Cerbul de Aur, fata aia apreciata de elitisti, fata aia si-a pus foarte multe lume in cap, dupa ce a cantat cu Florin Salam.
Fabuloasa colaborare s-a intamplat de 1 mai, la un concert dat de Florin Salam, care vrea sa deschida o academie de muzica. Au cantat impreuna melodia "Tu nu vezi?", a Paulei, in spate avand o orchestra simfonica.
„Publicul ăsta de manelişti a cântat 'Ce bine că eşti, ce mirare că sunt'!”
Paula Seling
E clar ca mutarea asta a socat pe toata lumea. Am vrut sa scriu la rece si acum pot sa spun ca a facut o chestie buna. Nu a cantat manele, a cantat muzica ei intr-un univers al manelelor. Nu a facut-o pentru bani si, cu atat mai putin pentru imagine. Reclama cu siguranta si-a facut si era constienta ca o sa vorbeasca toata lumea despre ea, dar a riscat pentru ca puteau sa vobreasca de bine sau sa o termine. In general, presa a luat-o la misto.
"Înainte să încep recital meu m-am uitat prin sală şi am văzut nişte oameni nerăbdători să înceapă spectacolul. Când mă uitam la ei, unii îmi făceau cu mâna şi gesturile lor îmi păreau ale unor copii care ştiu că vor primi un cadou frumos. Inutil să vă spun că mi-au dat larimile!”
Paula Seling
Nu stiu daca intr-adevar asta a fost reactia publicului, ca la cat de dusi sunt oamenii care merg la concerte de manelisti, m-as fi asteptat sa arunce cu pungi de seminte in ea. Dar se pare ca, intr-adevar, au luat-o ca pe un cadou frumos, ca pe o doamna care a acceptat sa coboare in gaura lor neagra.
May 10, 2008
D'ale campaniei electorale
"Cozmin vrea să facă ceva. E important. Nu sînt membru în partidul lui, dar dacă l-am văzut că se înscrie în competiţie, l-am felicitat. E prietenul meu. Indiferent pentru cine optează, important e să vină lumea la vot. Am înţeles că prezenţa estimată este de doar 30%. Nu poţi să schimbi ceva dacă stai pe margine.”Adrian Mutu, sursa: gsp
De unde pana unde e Mutu prieten cu Gusa si de cand il intereseaza pe Mutu politica?
Imi placea de Gusa. Acum candideaza la Primaria Capitalei si ma gandeam sa il votez. Am intrat pe siteul lui de campanie, unde ne si indemna sa ii scriem. Si intr-o buna zi, cand ploua afara, iar la munca imi terminasem treaba, i-am trimis un mail, pe care n-ar trebui sa il fac public, dar am zis sa va amuzati si voi.
Multumesc pentru observatii :)
Nu sunt suficent, dar nu crezi ca daca am macar o calitate sunt deja peste contracandidatii mei?
Si cred ca in anul 2008 bucurestenii -si nu numai!- merita mai mult decit un fost sef de vama, un viceprimar/ministru cintaret si un doctor esuat in competitii pe care le pierde inainte de start..
Cozmin
Salut,
Sunt convinsa ca l-ai ajutat foarte mult pe Traian Basescu in campania electorala pentru presedintie. Ma uitam constant la Nashul si la alte emisiuni la care apareai si il promovai pe Basescu pe de o parte, iar pe cealalta partea il loveai pe Nastase.
Ai plecat de doua ori de la putere, intr-adevar, dar nu inteleg de ce promovezi asta ca pe o calitate. De ce sa nu ma gandesc invers? ca ai tradat de doua ori si ca nu esti un om de echipa.
E clar ca Videanu a fost o mare teapa luata de noi, cei care l-am votat. De fapt, la primarie se voteaza tot partidul. Nu stiu cati il cunosteam pe Videanu, dar l-am votat pentru ca era omul lui Basescu, al PD-ului.
Desi n-am lipsit de la cele cateva alegeri pe care le-am prins, pentru ca imi place sa ma folosesc de dreptul asta, de data asta ma gandesc serios sa nu votez.
Esti singurul pe care l-as vota pentru ca esti un tip foarte destept. Alt argument nu am, insa. Marea problema e ca nu imi inspiri incredere. Da-mi alte argumente!
Multumesc:)
Multumesc pentru observatii :)
Nu sunt suficent, dar nu crezi ca daca am macar o calitate sunt deja peste contracandidatii mei?
Si cred ca in anul 2008 bucurestenii -si nu numai!- merita mai mult decit un fost sef de vama, un viceprimar/ministru cintaret si un doctor esuat in competitii pe care le pierde inainte de start..
Cozmin
La care eu: huh?!
Recitesc.
Pai, ori a pierdut si calitatea aia in care credeam, daca el a scris asta, ori are o echipa de campanie foarte proasta, care da raspunsuri de genul asta.
Chiar imi pare rau. Trimisesem mailul ala cu cele mai bune intentii. Daca era macar amuzant, imi castiga votul...
Asa, mi-a dat planurile peste cap. Eu cu cine mai votez?! uof...
Recitesc.
Pai, ori a pierdut si calitatea aia in care credeam, daca el a scris asta, ori are o echipa de campanie foarte proasta, care da raspunsuri de genul asta.
Chiar imi pare rau. Trimisesem mailul ala cu cele mai bune intentii. Daca era macar amuzant, imi castiga votul...
Asa, mi-a dat planurile peste cap. Eu cu cine mai votez?! uof...
Festivalul filmului european 2
"Hallam Foe" - un film care mi-a placut tare mult. Un pusti de vreo 18 ani o ia razna dupa ce maica-sa se sinucide, are o mama vitrega tanara ( frumoasa Claire Forlani), pe care o urmareste cand e cu taica-su. O banuieste ca ar fi omorat-o pe mama lui si, pana la urma pleaca de acasa. Se duce in Londra cu rucsacul in spate si vede o tipa care semana f mult cu mama lui. O urmareste si se duce la ea la munca, unde ii cere un job. Foarte simpatic dialogul de la interviu. Pe urma se intampla multe in urmarirea tipei...
Cautati filmul si uitati-va. Aici e trailerul. Inca un plus pentru festivalul de anul asta.
Ma uitam pe program si sunt atatea filme pe care as vrea sa le vad...dar abia scap de la serviciu seara si mai e si facultatea cu o groaza de proiecte si examene...
In momente d'astea imi doresc o luna de miere. Da, o luna in care sa nu am nici o responsabilitate, sa fiu libera sa fac ce vreau, sa ma duc la filme, la concerte, sa dorm pana la 12-1, sa ies din oras. O luna mi-ar fi de ajuns.
Cautati filmul si uitati-va. Aici e trailerul. Inca un plus pentru festivalul de anul asta.
Ma uitam pe program si sunt atatea filme pe care as vrea sa le vad...dar abia scap de la serviciu seara si mai e si facultatea cu o groaza de proiecte si examene...
In momente d'astea imi doresc o luna de miere. Da, o luna in care sa nu am nici o responsabilitate, sa fiu libera sa fac ce vreau, sa ma duc la filme, la concerte, sa dorm pana la 12-1, sa ies din oras. O luna mi-ar fi de ajuns.
May 9, 2008
Festivalul filmului european
"Saptamana filmului american e tot anul, nu pierde saptamana filmului european", este sloganul din clipul de prezentare a Festivalului Filmului European, care a inceput in seara asta, pe 9 mai si tine pana pe 18 mai.
Mai intai, merita sa vedeti clipul, care a fost facut de Mungiu.
Apoi, merita sa va duceti macar la un film.
Eu am fost la "Once", un film irlandez foarte simpatic. E vorba despre un tip care canta la chitara pe strada, atunci cand nu lucreaza la magazinul lu' taica-su de reparat aspiratoare. O tipa vine intr-o seara la el, intra in vorba, se intalnesc a doua zi, cand ea vine cu un aspirator sa i-l repare. Si se plimba asa cu aspiratorul prin oras ei doi...e foarte draguta scena:). Tipa canta si ea la pian, o ora pe zi intr-un magazin de instrumente. Se imprietenesc si ajung sa inregistreze impreuna niste melodii, care, de fapt, fac tot farmecul filmului. Melodia principala din film a castigat Oscarul pentru cea mai buna melodie originala.
Chiar daca au fost probleme tehnice la cinematograful "Studio" si la un moment dat s-a intrerupt filmul cam un sfert de ora, mi-a placut. Un film frumos, altfel decat obisnuitele comedii romantice americane, fara final idealist, fara baieti cu muschi si fete blonde, cu zambetul perfect.
Ha! si ca sa vezi cat de tare e youtube, am gasit melodia cu un clip din film!
Once - Falling Slowly
Mai intai, merita sa vedeti clipul, care a fost facut de Mungiu.
Apoi, merita sa va duceti macar la un film.
Eu am fost la "Once", un film irlandez foarte simpatic. E vorba despre un tip care canta la chitara pe strada, atunci cand nu lucreaza la magazinul lu' taica-su de reparat aspiratoare. O tipa vine intr-o seara la el, intra in vorba, se intalnesc a doua zi, cand ea vine cu un aspirator sa i-l repare. Si se plimba asa cu aspiratorul prin oras ei doi...e foarte draguta scena:). Tipa canta si ea la pian, o ora pe zi intr-un magazin de instrumente. Se imprietenesc si ajung sa inregistreze impreuna niste melodii, care, de fapt, fac tot farmecul filmului. Melodia principala din film a castigat Oscarul pentru cea mai buna melodie originala.
Chiar daca au fost probleme tehnice la cinematograful "Studio" si la un moment dat s-a intrerupt filmul cam un sfert de ora, mi-a placut. Un film frumos, altfel decat obisnuitele comedii romantice americane, fara final idealist, fara baieti cu muschi si fete blonde, cu zambetul perfect.
Ha! si ca sa vezi cat de tare e youtube, am gasit melodia cu un clip din film!
Once - Falling Slowly
Subscribe to:
Posts (Atom)