Free hugs

Echipa LumeBuna.ro organizeaza pe 1 decembrie o noua campanie Free Hugs (Imbratisari gratuite) in mai multe orase din tara.

Campania “Free Hugs” a fost initiata in 2004 de australianul Juan Mann, care povesteste despre cum a inceput totul:

“Locuiam in Londra cand viata mea a avut o turnura radicala si a trebuit sa vin acasa. Cand am ajuns in Sydney, tot ce aveam era o geanta plina de haine si o lume plina de probleme. Nimeni nu m-a intampinat la sosire cu Bun venit si nu am putut suna acasa. Am ajuns un turist in propriul meu oras.

Stand acolo la terminalul de sosire si privindu-i pe ceilalti pasageri cum isi intalneau prietenii si familia care-i astepta deja, cu braje larg deschise si fete zambitoare, imbratisandu-se si razand, am dorit si eu ca sa existe cineva care sa ma astepte si pe mine. Cineva care sa fie fericit sa ma vada. Sa imi zambeasca. Sa ma imbratiseze.

Deci am luat un carton si un marker si am facut o pancarta. Am cautat cea mai populata intersectie de pietoni din oras si am ridicat aceasta pancarta deasupra capului, cu cuvintele Free Hugs inscriptionate pe ambele parti.

Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur si simplu prin mine. Prima persoana care s-a oprit, m-a batut usor pe umar si mi-a spus faptul ca in acea dimineata cainele ei tocmai murise. Mi-a spus cum in acea dimineata s-a implinit exact un an de la moartea singurei fice intr-un accident de masina. Cat de mult lucrul de care ea avea nevoie acum, cand se simtea cea mai singura persoana din lume, era o imbratisare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mainile unul in jurul celuilalt si, atunci cand ne-am despartit, ea zambea.

Cu totii avem probleme si cu siguranta ale mele nu se comparau cu ale dansei. Dar sa vezi cum cineva care era asa de abatut a zambit chiar si pentru o secunda… a meritat.”

Proiectul s-a raspandit in scurt timp in 80 de tari si are acum o zi oficiala a carei data difera de la an la an. In Romania, prima data cand oamenii au iesit pe strada cu pancarte “Free Hugs” a fost 23 decembrie 2006.

sursa: damaideparte.ro

Vrei si tu sa te ia cineva in brate? :D

Puterea din popor

Am constatat ca cea mai frumoasa parte a presei este radioul. Informatie, divertisment, opinii primite, vorba ceea, ca la botu' calului, si pe putini bani sau chiar gratis. Si am mai constatat ca laboratorul de radio a fost si este preferatul meu de la facultate.

Cel mai frumos e cand trebuie sa mergi pe teren si sa vorbesti cu lumea. Iti iei in mana un telefon, mp3 player, reportofon sau orice aparat care poate inregistra si mergi, de preferinta, in parcuri. Anul trecut am facut niste voxuri prin Dr. Taberii, unde m-am dus la sigur pentru batrani (apropo, e cartierul meu preferat). Anul asta am fost o data in Cismigiu si azi intr-o statie de autobuz de prin Rahova sa intreb oamenii ce stiu despre alegerile parlamentare.

Bai, ce tari sunt batranii! Ma fascineaza disponibilitatea lor de a vorbi cu oamenii, interesul fata de ceea ce se intampla in jur si, ca tot era vorba de alegeri, mi se pare super frumos cum se duc ei de dimineata la vot, imbracati elegant. Batranii sunt interesanti, fie ca e vorba de veterani de razboi, oameni de cultura sau oameni de la tara.

Multi dintre cei cu care am stat de vorba n-au stiut ce inseamna vot uninominal, colegiu sau dintre cine si cine au de ales, dar au spus cu convingere ca vor merge la vot si vor alege "cu PDSR-ul", "cu Basescu, ca e om de mare isprava" sau, pur si simplu, vor merge la vot pentru ca nu au ratat nici o votare in viata lor. Altii au stiut, insa, ce se intampla in colegiile lor si pe cine pot vota. Indiferent de raspunsuri, un lucru a fost confirmat: batranii vorbesc mult si despre aproape orice si nu conteaza ca o pustoaica ii opreste pe strada. Sunt simpatici, ca daca le pui un aparat la gura sa-i inregistrezi, vorbesc mai frumos si profita de ocazie sa-si faca si ei cunoscute probleme cu pensiile si cu "hotii astia, care de 60 de ani fura in continuu". Asta e unul dintre momentele care ma fac sa imi iubesc meseria.

Trist este ca batranii pot fi si usor manipulati si pe asta se bazeaza dragii nostri candidati. Se duc cu punguta, dau de mancare, caciuli sau sosete si castiga voturile unor oameni care se duc de drag la vot, constienti de importanta dreptului lor. Si in conditiile in care studentii & ceilalti care nu stau la domiciuliul din buletin, nu vor putea vota decat acolo, tinerii sunt grabiti, dezinteresati si dezgustati de politica, conducatorii nostri ar putea fi alesi de niste perosoane care nu vor apuca sa traiasca si consecintele votului lor.

This boots are made for walking

...serios.

"Well, these boots are made for walking, and that's just what they'll do
One of these days these boots are gonna walk all over you"...

nu peste tine, peste alt om. cu ei am fost pe Omu.

iar asta e ciocolata calda de la cabana, best hot chocolate ever.



bine, asta a fost un pic mai demult. :D
dar de azi am intrat in concediu, asa ca...

"Are you ready, boots?
Start walkin'"

Muzica verde

A trecut ceva timp de cand nu v-am mai spus ce muzica mai ascult, desi am descoperit multe chestii noi. Deocamdata, revenim cu o melodie chill, frumoasa, un cover dupa o melodie a lui Tom Waits, cantata de o brazilianca frumoasa, cu o voce misto si pe care o puteti vedea in mai multe filmulete pe youtube. Ea este Cibelle si melodia se numeste Green grass.

Despre Cibelle scrie Cibelle, pe siteul www.cibelle.net, intr-o prezentare foarte simpatica. Iata o particica din viata ei:


"I grew up in Sao Paulo listening to Technotronic, Mettalica, A-ha, INXS, Menudo, New Kids on the Block, Alice in Chains, The Ronettes, The soundtrack to Alien, a miscelaneous compilation on 50's rockn'roll, Rita Lee, Patrick Hernadez ( Born to be Alive), Richard Clayderman (it was in my dentist's waiting room. i wore braces for years), Africa Bambata, Faith No More, Alice in Chains, Live, Litz, Chopin, Bach, Bela Bartok, Looney Toons, Coleçao Disquinho, Naçao Zumbi, Legiao Urbana, Caetano Veloso, Tom Ze, Gal Costa, Dolores Duran, Tom Jobim, Edu Lobo, Joao Gilberto, Dorival Caymi, Mutantes, Balkan music, the Czardas, and countless afternoons at the municipal thetre watching random orchestras and string quartets, then trying to be a b-girl aged 14 dancing and spinning on the floor un-succesfuly... bla bla bla. etc, and i KNOW, someone will copy and paste this bit as it being my main musical influences on some release somewhere AND, it will look hilarious.

.... i had been int he conservatory since age 5ishh... 6 , sort of.
By the age of 14, i left, and decided to play volleyball, hang out in the streets of vila mariana hood style, play truco, smoke cigarettes in the locker room of the volleyball gym, and then eat fandangos to cover it up. ew. no music playing then, i'm afraid, just a lot of dancing, theatre and voleyball.... well. a fair bit of singing walking on the beach of santos in the middle of carnaval, when for the first time ever, an "unwritten" song came into my mind. what a weird feeling. could i? can i? should i? wr..r.... r..... it....te? am, am.. a a a am, i singing?
frgot about it and stuck with acting.
till when i was about 16 boyfriend told me that if i didn't stop singing like that, he was going to have to "produce" me.
he was a music producer, but i had no idea of what exactly that was by then, you see ...
but that sparked something...
was i... should i... oh.. i like this. "

Ce am fost si ce-am ajuns

Cica oamenii nu se schimba. Ya, right.
Oamenii se schimba si, de multe ori, in functie de oameni. E socant sa te reintalnesti cu fosti colegi de liceu, sau chiar de generala. Sau ai putea fi surprins sa vezi ce facea cu 3-4 ani in urma un om pe care il cunosti cam de un an si acum face cu totul altceva.

Cateodata n-am chef sa stau de vorba cu oamenii pe care nu i-am mai vazut de cativa ani. S-au schimbat si probabil nu vreau nici sa vada ei cat si cum m-am schimbat eu. Plus ca, e clar, nu prea avem ce sa ne mai spunem, in afara de banalitati de genul " bai, dar ce mai face ala cu care erai prieten? te-ai mai intalnit cu x? ai intrat la medicina, unde parca ziceai ca vrei?". "Bine, hai ca mai vorbim. Tot nr ala il ai? Ah, vrei idul? Ok. poate ne mai vedem cu totii candva. Mi-a parut bine ca ne-am intalnit." Il stiai cu parul scurt, acum are parul lung. Inainte asculta doar muzica hip-hop, acum e rocker. Si mai credeai ca n-o sa ii uiti niciodata numele si, totusi...te feresti sa-i zici "salut, cutarita", ca nu cumva sa faci vreo gafa.
Nu e vorba aici de cei care intra la categoria prieteni, sau poate, cine stie, atunci, in naivitatea ta, credeai ca veti fi mereu prieteni. E vorba de "cunostinte"...oameni care vin si pleaca. Chiar am in lista de mess categoria "cunostinte", care e cea mai plina.

Se intampla ca oamenii sa se schimbe si cand sunt fascinati de niste persoane. Aici ar fi categoria xerox blurat. Oameni care aveau niste idei fixe, renunta la ele doar pentru ca persoana pe care o vad peste tot in jur gandeste altfel sau asculta alta muzica. Te intereseaza ce face celalalt si incerci sa cunosti si tu cat mai mult din interesele lui, in speranta ca o sa te placa mai mult. Si eu cred ca gresesti. Daca te place, te place pentru cum esti tu si pentru ca esti altfel decat el/ea.


Si mai sunt oamenii care se schimba o data cu cursul valutar. Adica cei care trec de la trening la costum, cei care pleaca din Romania in tari mai calde si revin, oameni care vin din provincie in Bucuresti, civili care devin persoane juridice, soferi care devin sefi, sau foste glorii care sunt acum uitate. Sunt in categoria asta exemple bune si exemple proaste: oameni care evolueaza, se civilizeaza si nici nu uita de unde au plecat, romani care fac bani cinstiti in afara si se intorc acasa pentru a deschide o afacere, romani care cer wiskey in avion la intoarcere, cand la ducere n-aveau bani nici de apa, sefi peste noapte care isi umilesc fostii colegi, fotbalisti vedete care acum cativa ani jucau prin divizia d, pseudo-artisti de la care ne aducem aminte o singura melodie....si asa mai departe.

Dar cea mai fascinanta chestie in tot universul asta al schimbarii e sa te uiti in urma si sa vezi cum te-ai schimbat tu. Cat de mult se apropie imaginea si gandirea ta, felul tau de a fi, fata de ceea ce credeai sau iti doreai sa ajungi. Si cel mai tare e daca poti spune "fuck it all and no regrets".