Intotdeauna mi-a placut 1 Decembrie, ziua nationala sau, ma rog, ideea de a sarbatori o zi nationala. Ma trezeam de dimineata sa ma duc la parada, desi am mari probleme cu trezitul devreme, o faceam si pe asta. Era mereu frig si, nu stiu de ce, dar am in minte geci d'alea mari asa, bleumarin si gri si barbati care tineau copiii mici in carca sa vada mai bine. Mai imi vine in mine Iliescu, parca pe el l-am vazut cel mai des.
Apoi urma programul de la televizor: muzica populara, emisiuni cu editii speciale, mai ales la PRO TV, ca deh, era si ziua lor. Chiar, mai stiti caciulile PRO TV? :))
Seara se aprindeau luminitele in oras si erau concerte cu trupe gen 3 Sud Est, Body & Soul, RoMania.
Atunci mi se parea super. Eram un copil fericit ca e roman. Acum mi se pare trist. Mi se pare ca nu facem nimic foarte tare de 1 Decembrie si, mai ales, mi se pare ca avem din ce in ce mai putine motive de bucurie ca suntem romani.
Cu ce ne identificam noi ca romani? Si ce ne ofera tara asta?
Ma uit in urma anului asta din Romania si vad grevele care nu au dus nicaieri, balacareala din politica, stresul FMI, rate, Iri si blondele lui din jacuzzi, noi cum ne uitam de pe dinafara la Campionatul Mondial, perversul de pe targu ocna, saracul ala care probabil e cu adevarat retardat si a zis "nu stiu, nu stiu"...si a ajuns unul dintre cei mai cunoscuti romani peste noapte, faza cu Basescu si Sarkozy si cam atat. Cu ce am gresit de tara mea arata in halul asta?
Bai si pun pariu ca in tinerii de varsta mea exista un sentiment nationalist, asa cum il simt si eu. Suntem ca intr-o relatie d'aia cand unul e super indragostit si ii face toate poftele celuilalt, care il trateaza cu indiferenta si isi bate joc de el din cand in cand. Inca suntem in relatia aia si sunt sigura ca maine fiecare dintre noi va sarbatori cumva 1 Decembrie. Dar mai stiu si ca nu o sa mai dureze foarte mult si ca la un moment dat o sa ne porcim si noi in relatie sau o sa ne gasim pe cineva care sa ne respecte asa cum meritam. Pentru ca eu cred ca Romania ne iubeste atat de mult cat il iubeste Moni pe Iri.
