Cat de fericit e cel mai celebru copil din Romania?

Fetita asta e adulata de toti copiii si cam de toti oamenii mari. A intrat in cartea recordurilor, dupa ce a scos un album la doar 3 ani. Abia a invatat sa vorbeasca si stalceste cuvintele, ceea ce o face simpatica. Are un tata relativ celebru, care a devenit si mai celebru pe spinarea ei.

Va mai aduceti aminte de cantecelele pe care le invatam noi cand eram mici? Alunelu', alunelu', hai la joc....oac oac, diridiridam, daca vesel se traieste...
Ei bine"Ghita", a avut un succes mai mare decat toate cantecelele alea la un loc. "Ghita" si alte melodii cu versuri absurde gen "Te-am intalnit in drum spre casa,
Erai grabit, da` eu frumoasa
Mergeai atent, da` eu agale
Tu te duceai la deal, da` eu la vale
...da` eu la vale ... da` eu la vale" ...sunt cantate de un copil care merge la inregistrari in loc sa iasa cu presuletul in fata blocului sau sa se joace leapsa cu alti copii.

Un copil care apare des la televizor si in concerte, desi ea nu canta, de fapt. Am vazut copii care chiar stiu sa cante la 4-5 ani si nu seamana cu ceea ce face ea. E dragalasa si recita versurile alea invatate pe de rost de la taica-su. Habar nu are ce se intampla cu ea, sau ce se intampla cand o fata se intalneste cu Ghita la portita.

Mie imi e mila de Cleopatra Stratan. Parca e un om mare cu voce si hainute de copil. Oare Cleopatra are julituri in genunchi?

Don't get used to...

Nu credeam ca obisnuinta cu ceva sau cu cineva poate fi atat de apasatoare. Ne obisnuim cu colegii de la scoala, de la serviciu sau cu omul care ne e mereu alaturi. Problema e cand te obisnuiesti cu ceva care nu te face tocmai fericit, dar e asa...sa fie acolo si te gandesti ca poate dai de ceva si mai rau daca incerci sa schimbi situatia.

Oamenii iubesc atat de mult monotonia, fara sa isi dea seama de asta. Ceva care intra in cotidian devine plictisitor, dar iti ofera totusi o siguranta. Siguranta ca maine o sa ai ce face, ca o sa iti intre salariul pe card sau ca o sa gasesti pe cineva acasa. Iar daca uneori sunt tentati sa schimbe felul de cafea sau de tigari, n-o sa renunte niciodata la ceea ce le placea initial, doar daca ajung sa fie distrusi de chestia aia.

Cam asa e si cu relatiile. Chiar daca gasesti un gust nou, delicios de-a dreptul, ti-e greu sa renunti la gustul ala obisnuit, desi stii ca nu prea iti mai place. Mai ales ca niciodata nu stii cat va rezista un produs nou pe piata.
Dar eu cred ca doua produse care se completeaza, gen hamburgerul si cartofii prajiti de la mec, si care intra in cotidian, tind sa ne faca mai mult rau decat bine. Nu intotdeauna merita sa persisti in ceva ce odata a fost bine si crezi ca ar putea fi din nou. Si e clar ca daca esti cel putin tentat sa incerci ceva nou, inseamna ca ceva te nemultumeste.

Si atunci, fie ca e vorba de joburi, de relatii, de look, de ce oamenii nu au curaj sa faca schimbari in vietile lor? Nu iti garanteaza nimeni ca o sa fie mai bine, dar riscul si necunoscutul care te asteapta e mult mai palpitant si mai frumos decat programul - trezit - mancat - lucrat - casatorit - copii - murit.

Plus ca, hellooooooooooo, un bec pot sa il schimb si singura. Clar?

Ce se ascunde in spatele plasmelor

De curand s-au instalat foarte multe plasme in toate statiile de metrou. Deocamdata sunt acoperite, prafuite si asa, un pic stregare. Se uita la noi si parca abia asteapta sa se dea in spectacol.

Sa fie oare cronometre de metrou, atragatoare pentru toate privirile din statie? sau reclame puse sa iti ucida nervii in timp ce astepti metroul si sa te gandesti cati bani iau aia de la Metrorex, pe carca ta, pentru ca esti un potential client de orice ar putea fi promovat prin ecranul ala?


Plasmele de la metrou sunt ca niste dame de lux - aspect frumos, elegant, costa ceva, dar produc si mai multi bani. Batranii le arata cu degetul, asa cum ar spune despre televizoarele de la metrou " asta ne trebuia noua, domne?

"Vreau si eu 40 de kile de felicitari, va rog"

Stiu o persoana care merita un post pe blogul meu si tot respectul din lume. Nu e unul dintre geniile lumii, nici vedeta internationala sau locala. Este omul cu cea mai mare vointa pe care il cunosc. Si mai este si prietena mea.

E o fata micuta, blonda, cu ochii albastri si care zambeste mai tot timpul. Pare asa firava, ca nu stim de unde are atata forta. Franceza pe care noi am invatat-o in vreo 10 ani de scoala, ea a invatat-o in 2 ani. Citeste carti mai grele decat ea si da gata o sticla de votca mai ceva ca un rus de la mama lui. Se contrazice pana iti vine s-o iei la bataie, dar iti baga un zambet si s-a scos.

A intrat la Stiinte Politice acum 3 ani, dar in acelasi timp s-a gandit ca mai degraba ar fi vrut la Arhitectura. Chiar daca geometria descriptiva era un limbaj cam chinezesc pentru ea, care mai fusese si la uman, a inceput sa faca meditatii, in paralel cu facultatea si cu serviciul.

Vara trecuta, cand trebuia sa se inscrie la admitere la Arhitectura, s-a dus sa-si retraga diploma de bac de la Politice, dar secretarele erau in concediu. La fel si la liceu, unde a venit pana la urma cineva din concediu sa-i dea o adeverinta. Decanul de la arhitectura n-a acceptat-o insa si, uite asa, a ratat inscrierea.

A renuntat la Politice si a reluat meditatiile pentru arhitectura, timp de un an. In tot timpul asta, cam de fiecare data cand o intrebam ce face, raspunsul era acelasi - "desenez".

Astazi, cunosc o stimabila studenta la Urbanism, pe nume Vero. Mai are putin si atinge fabuloasa greutate de 40 de kg. Felicitari!

Update - 15.09, ora 11.28 pm

Am primit ceea ce am cerut, pentru Vero, bineinteles:
De la un celebru actor:D

Ce faci?

- o intrebare banala, la care rar se da un raspuns interesant, dezvoltat sau chiar sincer. Spunem "bine", din reflex, sau ca sa scapam de dat explicatii.
Dar asta se intampla doar la prezent. Intrebarea capata un cu totul alt sens, daca este la trecut sau la viitor. Ce ai facut? ce faceai? ce o sa faci?

Azi a fost 11 septembrie. M-am uitat la tv la o emisiune in care tema era "ce s-a schimbat?" si in care unul dintre invitati a spus o chestie interesanta. Americanii au o intrebare celebra - "ce faceai cand Kennedy a fost impuscat?" la care toti stiu raspunsul. Cu 11 septembrie e ceva asemanator, doar ca e un moment care a afectat intreaga lume.

Era in jur de 5 dupa-amiaza si eram buimaca, pentru ca abia ma trezisem. Invatam dimineata pe atunci. Aveam 14 ani. Am dat drumul la tv si toate posturile dadeau in direct dezastrul de la turnuri. Nu intelegeam nimic, stiu doar ca am chemat-o repede pe mama si i-am spus ca e razboi la americani.
Tu ce faceai pe 11 septembrie?

Au trecut 7 ani. Ce s-a schimbat? intre timp au mai fost niste atacuri teroriste la Madrid, in Londra, razboi in Irak, Georgia...si as putea spune, tragic, ETC.

Au trecut 7 ani de la momentul pe care ni-l amintim cu totii, dar care nu ne-a schimbat. Cand vine vorba de politica internationala, razboaie, economie, armata - majoritatea este ignoranta. Oamenii habar nu au ce se intampla in lume, sufera de teoria conspiratieisi de datul cu parerea despre orice.

Tu ce ai facut azi, 11 septembrie?

Ma gandeam asa...ce specimene suntem si noi daca nici razboaiele nu ne schimba? E adevarat, razboaiele altora, dar pana la urma e vorba de milioane de oameni morti si momente care afecteaza intreaga economie, asa ca si pe noi. Oare trebuie sa vedem niste oameni despicati de o explozie, langa noi, ca se ne pese?

In rest, ce mai faci? cand iesim la o bere?

Filtrul flirtului

Ce tare e momentul cand se intalnesc doua priviri! Cred ca tuturor ne place sa ii studiem pe ceilalti pana in cele mai mici detalii si ne iese asta de cele mai multe ori, doar ca uneori se intampla ca si ei sa ne studieze pe noi in acelasi timp si sa facem tic-tac din priviri.

Unii se intimideaza daca te uiti in ochii lor, altii raspund. E faza aia gen "te-am prins", ca la "v-ati ascunselea". Te enerveaza putin, dar e si amuzant, ca in jocuri. Asa sunt si unele priviri de flirt, prin care filtrezi practic persoana respectiva si imaginea ei in mintea ta. Urmeaza doua zambete si apoi ne indreptam privirile intr-o cu totul alta directie. Si te intrebi "and now what?".

Dupa priviri si zambete apar apropurile si ironiile, il tachinezi pe celalalt, il provoci, asa cum spune o vorba americaneasca - " please to tease". Flirtul, un cuvant pe care uneori il stalcim in pronuntare, e unul dintre cele mai tari jocuri, pe care le poate juca oricine. E funny, nu are reguli plictisitoare, jucatori disponibili gasesti la tot pasul, iar premiile pot fi chiar interesante. Sau poate fi un joc fara premii, just for fun, la care chiar se aplica celebra... "important e sa participi" sau...sa castigi experienta.

De fapt, e un joc pe care, hai sa recunoastem, toata lumea il joaca. Fie ca esti prins in jocuri mai serioase, de lunga durata si cu regulamente, fie ca esti mai timid, sau uneori prea tupeist, jocul asta n-o sa dispara niciodata din viata ta. Te tine in priza, te testeaza si e ceva de care nu te poti desprinde. Pentru ca toti suntem niste copii si pentru ca intotdeauna vor aparea jucatori talentati.


*** like a new born & new born 2