"Vreau si eu 40 de kile de felicitari, va rog"

Stiu o persoana care merita un post pe blogul meu si tot respectul din lume. Nu e unul dintre geniile lumii, nici vedeta internationala sau locala. Este omul cu cea mai mare vointa pe care il cunosc. Si mai este si prietena mea.

E o fata micuta, blonda, cu ochii albastri si care zambeste mai tot timpul. Pare asa firava, ca nu stim de unde are atata forta. Franceza pe care noi am invatat-o in vreo 10 ani de scoala, ea a invatat-o in 2 ani. Citeste carti mai grele decat ea si da gata o sticla de votca mai ceva ca un rus de la mama lui. Se contrazice pana iti vine s-o iei la bataie, dar iti baga un zambet si s-a scos.

A intrat la Stiinte Politice acum 3 ani, dar in acelasi timp s-a gandit ca mai degraba ar fi vrut la Arhitectura. Chiar daca geometria descriptiva era un limbaj cam chinezesc pentru ea, care mai fusese si la uman, a inceput sa faca meditatii, in paralel cu facultatea si cu serviciul.

Vara trecuta, cand trebuia sa se inscrie la admitere la Arhitectura, s-a dus sa-si retraga diploma de bac de la Politice, dar secretarele erau in concediu. La fel si la liceu, unde a venit pana la urma cineva din concediu sa-i dea o adeverinta. Decanul de la arhitectura n-a acceptat-o insa si, uite asa, a ratat inscrierea.

A renuntat la Politice si a reluat meditatiile pentru arhitectura, timp de un an. In tot timpul asta, cam de fiecare data cand o intrebam ce face, raspunsul era acelasi - "desenez".

Astazi, cunosc o stimabila studenta la Urbanism, pe nume Vero. Mai are putin si atinge fabuloasa greutate de 40 de kg. Felicitari!

Update - 15.09, ora 11.28 pm

Am primit ceea ce am cerut, pentru Vero, bineinteles:
De la un celebru actor:D