In seara asta am continuat povestirile legate de filme si am fost la Multiplex sa vad "Revolutionary Road".
Am vrut de multe ori sa scriu despre casatorie, dar nu ma motiva ceva. Dupa ce am vazut filmul asta, m-am gandit o gramada la viata intr-o casnicie. Mi-au venit in minte fel si fel de exemple.
In film e vorba de un cuplu tanar, cu doi copii, el se duce in fiecare zi la jobul monoton, ea e casnica. El munceste acolo unde nu si-ar fi dorit niciodata, ea vrea sa rupa monotonia din viata lor si din universul ala in care toate cuplurile erau la fel. El o arde aiurea cu o secretara, ea cu un prieten de familie care o iubea dintotdeauna si era nefericit, la randul lui, intr-o casnicie la fel de monotona. Kate Winslet e nominalizata la Oscar pentru rolul din "The Reader", dar cred ca putea sa primeasca lejer o nominalizare si pt rolul asta.
Toate cuplurile din film mimeaza fericirea intr-o lume plictisitoare si trista, a domnilor cu palarii care iau in fiecare zi acelasi tren spre munca, a vecinelor care fac schimb de retete si au grija de copii.
Finalul e trist pentru toata lumea - pentru cei din film si pentru cei din sala, care, apropo, era surprinzator de goala pt Multiplex. Cateva fete care venisera de la cumparaturi erau enervant de galagioase si au fost avertizate de o doamna din sala care a strigat "liniste"..apoi altcineva.."ati auzit de cuvantul "tarani?", dupa care doamna revine - "oricum filmul asta nu e de voi" (?!).
Filmul asta ar putea fi proiectat intr-un fel de program educational, asa cum sunt cele despre sida, despre cancer la san, greenpeace...
Ca sa ne mai gandim o data inainte sa ne casatorim. Ca sa apreciem mai mult daca intr-adevar avem o casnicie fericita. Si sa ne gandim de 10 ori inainte de a face copii. Pentru ca sunt prea multe vieti aruncate pe "apa sambetei"..vorba ceea.
Sa zici "DA" e o chestie foarte tare, pare chiar "cul" in unele cazuri. Nu le-am inteles niciodata pe fetele disperate sa se marite. Nu inteleg ce castiga dupa casatorie. Sigur, o sa vina si momentul ala candva, poate o sa zic DA peste o saptamana..sau poate peste 10 ani. Dar nu fac un scop din asta si nu vad fericirea conditionata de casatorie. Stiu atatea cupluri casatorite si nefericite..si cand te gandesti cate or mai fi nefericite, care pe dinafara par fericite...
Pana si nunta in sine e un semn. Rudele din tot familionul se cunosc intre ele si schimba impresii false si pompoase. Lumea iti aduce bani si iti ureaza "casa de piatra". Daca mai primesti si chestii electrocasnice...e clar. Nu sunt pesimista si chiar cred ca exista si cupluri mai fericite dupa casatorie.
Dar cele mai multe sunt....
revenind la film si la oamenii din sala, erau doua cupluri in spatele nostru la vreo 50 de ani asa, oameni care aveau reactii putin intarziate la fazele din film..si cand ne-am ridicat de pe scaune, una dintre doamne si-a facut curaj si a zis-o: "si cand te gandesti ca si viata noastra e asa..."
Va recomand "Revolutionary Road".
4 comments:
sper ca o sa observi ora
eu pana in acest moment al existentei mele nu am cazut de acord cu ce'nseamna casatorie
prefer sa stau 81 de ani cu o persoana fara sa fiu casatorita decat sa fiu si totul sa para conditionat
dar poate suntem noi prea sceptici
pai iti spun eu ca nu stai cu o persoana 80 de ani:))
asta e si ideea..ca in casatorie o iei un pic razna pt ca faci totul cu acea persoana.
eu nu gandesc atat de extremist.
o sa ma casatoresc candva, probabil dupa ce voi epuiza multe din placerile tineretii :)
pentru ca desi negam sirul asta monoton al vietii - te nasti, mergi la scoala - te casatoresti - muncesti - faci copii - mori....la un moment dat o sa ti-l doresti, o sa doresti linistea aia, sa fii la "casa ta".
doar ca pana atunci vreau sa stiu ca am facut multe chestii pe care nu le poti face atunci cand esti casatorit si ai copii.
"Stiu atatea cupluri casatorite si nefericite".. si eu stiu! Dar eu mai stiu si cupluri necasatorite care sunt nefericite.... si atunci cum ramane??
Stii prea bine ca nu sunt tocmai adepta casatoriei cu orice chip,as vreau totusi sa-ti dau un exemplu de casnicie fericita:parintii mei.Ai mei s-au casatorit la 20, respectiv 21 ani, si au facut un copil un an mai tarziu.Ei bine, in astia 22 de ani care au trecut de atunci s-au distrat poate mai bine decat unii burlaci, si poate chiar mai bine decat o fac eu acum, fiinta nemaritata!Copilul pe care l-au facut nu i-a impiedicat niciodata sa calatoreasca, sa mearga in discoteca, sa dea petreceri, sa mearga la restaurant,sa se plimbe cu rolele..sa traiasca!N-au trait niciodata in monotonie si nici acum, n-o fac!
Hai ca am si uitat de unde am plecat.. ma rog, vroiam doar sa mai adaug o chestie:chiar cred ca acest concept de casatorie nu e sinonim cu nefericirea,monotonia sau plafonarea, dar cu siguranta nici nu e o conditio sine qua non pentru a atinge fericirea.
Adevarul e dincolo de noi
:)
da..si eu ma gandesc la ai tai ca la exemplul pozitiv.
si mai stiu si cupluri necasatorite si fericite, dupa multi ani impreuna :D
da...si eu am zis ca fericirea nu e conditionata de casatorie, nici in sens negativ, nici in sens pozitiv.
Post a Comment