EUROpassion

EURO 2008 - 8 ani de cand nu ne-am mai facut programul in functie de meciurile nationalei. 8 ani de liniste, in care ne-am ales, intre timp, echipe preferate la campionatele pe care le-am ratat. Ne-am agatat de niste tari straine, fie Anglia, Portugalia, Italia sau Grecia, pentru a arata ca si noi iubim fotbalul. Ne-a parut rau de eliminarea lui Zidane, pentru ca Hagi al nostru nu mai era. Unii s-au bucurat pentru Grecia, pe care o au vazut-o ca pe o salvatoare a imaginii tarilor mici, o tara eroina care a aratat ca se poate.


Energia si pasiunea noastra au fost indreptate exclusiv catre echipele de club, care, sa recunoastem, au prins niste momente de senzatie, cel putin Steaua si Rapid.
Sunt oameni care dispretuiesc fotbalul modern, in care banii si publicitatea primeaza. Dar meciurile internationale sunt mai mult decat o mare industrie. In meciurile internationale este in joc orgoliul nationalist al fiecarui suporter. Suntem impreuna pentru o mare pasiune.

Un campionat european sau mondial de fotbal este asemenator cu Craciunul. Chiar daca nu avem vacante sau concedii acum, gandurile noastre sunt in vacanta, in vacanta unei sarbatori, in care ne intalnim sa vedem meciurile impreuna, la fel cum luam masa de Craciun in familie sau cautam cadouri sub brad. E dorinta aia de a fi cu un grup de prieteni, de a imparti o pasiune care iti aduce bucurie sau tristete.

Nu ma intereseaza cine joaca la echipa noastra. O sa uit ca Banel ne-a scos peri albi sau ca Piti face selectii cel putin dubioase. Pentru straini suntem doar Romania. Si asa ar trebui sa vedem si noi echipa. Este o echipa a Romaniei, un grup de reprezentanti. Ei sunt cei care ne reprezinta pasiunea pentru fotbal si orgoliul nationalist. Chiar daca unii s-au dus cu gandul de a se face remarcati de echipe mari, de a prinde un transfer, sunt convinsa ca acolo vor uita de asta. E un vartej care te inghite, te face sa alergi de nebun pe teren, ca intr-un razboi. Un virus care ne face sa ne gandim de dimineata doar la meci. In tramvai, la masa, la serviciu, oamenii vorbesc despre Euro, una dintre putinele sarbatori care te fac sa uiti de probleme si sa iesi din cotidian.

Oamenii de la Euro sunt pictati pe fetele zambitoare. Fotbalistii aia smecheri din Champions League nu sunt acum decat niste oameni cu emotii puternice, carora le tremura picioarele si le bate inima tare atunci cand le canta imnul. Nu cred ca este un concediu al barbatilor, ci o vacanta europeana, a prietenilor, a familistilor, a femeilor in varsta care se uita si ele la fotbal si nu la telenovele.
Ce avem de castigat? Practic, nimic. Dar macar avem un scop comun si suntem impreuna.