Bunica de povestit nepotilor

Delia este unul dintre cei mai frumosi oameni pe care ii cunosc.
O fata din Sibiu,  cu accent adorabil, vesela, pusa mereu pe glume si, cel mai important, un suflet mare. Face in fiecare zi viata mai frumoasa pentru copiii bolnavi de cancer de la IOB, la camera de joaca Little People.

Am fost recent impreuna la Cluj. Intr-o zi de sambata, tot incerca sa o sune pe bunica ei, care implinea 82 de ani. Se ruga sa prinda semnal si nu cumva sa treaca ziua sa nu apuce sa ii spuna "la multi ani".

Duminica eram in tren, in drum spre casa. La un moment dat, vorbea la telefon.
Imi zice: vine mamaie la gara sa ma vada. S-o enervat verisoara mea pe mine, ca o pun pe drumuri, dar, noh, nu putem sa ne intelegem cu ea. A zis ca nu poate sa nu vina sa ma vada putin daca trec cu trenul pe aici.

Mamaia Deliei sta in satul Micasasa, Sibiu, acolo unde trenul nostru intercity Cluj - Bucuresti nu avea statie. Dar ea venea oricum, doar ca sa isi vada una dintre nepoate la geam.
Ni s-a parut tuturor minunat.
I-am spus lui Cip ceea ce urmeaza sa se intample si ca ar merita sa fie imortalizat. Cip este fotograf, prieten bun de-al Deliei si noul nostru coleg de la Little People.
Cand eram aproape de satul bunicii, Delia s-a dus la usa vagonului, care, in mod normal, nu se poate deschide in mers. Dar, printr-o minune, atunci s-a deschis.
Noi, toti ceilalti, ne uitam pe geam.
Era in jurul orei 20 si cu greu se putea distinge ceva afara.
Dar ea lumina tot satul. Un chip de batranete zambitoare cu o basma neagra pe cap, era pe jos, cazut, dar continua sa faca cu mana. Se impiedicase. Numai dupa ce a vazut-o pe Delia si i-a dat o punga cu gogosi.
Atunci am stiut cu totii cu cine seamana Delia.

Iar  ce urmeaza sa vedeti sunt niste fotografii de pus in rama.
Cat despre mamaie, ea e de pus la suflet si incuiata acolo pentru totdeauna.

foto: Ciprian Gheorghe