Dupa super meciul Liverpool-Arsenal, toate reactiile incepeau cu "ce" - ce meci! ce fotbal! ce jucatori! ce spectacol! ce fani! si as mai adauga...ce departe suntem noi!
Fotbalul din Anglia a dovedit ca este cel mai spectaculos din lume la ora actuala, ca sutele de scouteri din Anglia nu dau gres cu pustii pe care ii aduc la cluburile mari. S-a ajuns atat de departe incat sa se spuna despre Fabregas ca este un jucator uzat la 21 de ani, dupa ce a jucat 200 de meciuri pentru Arsenal. Italienii n-ar spune, insa, niciodata despre Maldini ca este un jucator uzat la 41 de ani.
Presa din Anglia a fost socata cand Wenger a spus ca Arsenal joaca mai bine dupa plecarea lui Henry. Gerard a ramas la Liverpool, desi avea oferta de la Barcelona. Gerard, cel mai simplu, talentat, muncitor si sufletist capitan din lume, omul care, cu nebunia si increderea lui incredibila a adus cel mai mare succes din istoria lui Liverpool si a produs cea mai spectaculoasa rasturnare de scor din Champions League, Gerard se bucura acum ca un copil, ca unul dintre fanii lui Liverpool.
Arsenal nu are vedete, iar jucatorii nu si-au iesit din minti ca niste disperati dupa ce Liverpool a primit penalti. Tristetea lor este tacuta, simpla, delicata, la fel ca ei si ca marele geniu din spatele lor. Iar lui Rafa ii iese din nou.
Si da, ce meci frumos! Pentru ca ei nu schimba antrenorii ca pe haine, pentru ca ei sunt prieteni, pentru ca nu sunt mahalagii si circari si nici nu pun fotbalul pe seama divinitatii. Pentru ca ei au suflet, diplomatie si inteligenta, mai intai de bani.
4 comments:
Frumos scris, frumos gandit... parca as incepe sa ma uit din nou la fotbal daca totul ar fi suflet, diplomatie si inteligenta (si daca nu am lucra unde lucram... intr-o lume care traieste parca doar pentru a vorbi de banii si primele altora... si de tablele lor PENIBILE). Urasc dezamagirea sonora, vocala, urlata sau plansa... ador tristetea tacuta, simpla, delicata (partea asta mi-a placut tare, tare mult)... frumos.
Sev
si cand te gandesti, sev, ca noi si colegii nostri contribuim la fotbalul ala urat, parca e si mai apasator:|
eu sunt un lipitor de cadre... cam stadiul regresiv al unei maimutze (acuma nu stiu cine-i mai regresiv omul sau maimuta, oul sau gaina...) Si apoi radem, ne batem cu pumnul in piept si ne mai si mandrim cu asta! Cu monstrii pe care ii cream pe burta goala! Sa-mi dea si mie cineva in plus ca citesc gigi si nu jiji, becali si nu ilaceb!! Nu neaparat ca am nevoie sunt mult (umit) cu doar... putin!
Sev
PS Intrebari-le-ti sunt bine si atent puse... esti un reporter bun! Din pacate lucrezi... si lucrez cu clovni! Cu nasul hidos de rotund, mare, rosu...
bai, totusi avem o chestie pe care nu ne-o poate lua nimeni - libertatea de a alege. putem sa renuntam oricand:)
Post a Comment