Sunt zile in care iti doresti sa stai pur si simplu, sa lenevesti, dar sa nu te plictisesti. Sa te simti bine si sa zambesti. Sunt zile in care iti pui toata forta mintii la incercare pentru a uita de necazuri si a te automotiva. Nu vrei sa auzi certuri in jurul tau, nici discutii superficiale, dar nici batai de cap cu probleme.
De obicei, zilele astea sunt la sfarsitul si, implicit, la inceputul unei alte etape. Cred ca nimanui nu ii place singuratatea, dar uneori ai nevoie sa fii singur. Suntem dependenti de oameni, dar cateodata ne sufoca, din prea multa sau prea putina iubire:).
M-am pierdut in galagie. Sunt din ce in ce mai irascibila si vad tot mai multe parti naspa la oamenii din jurul meu. De cele mai multe ori, eu eram omul care ii incuraja pe toti, eram optimista si vesela. M-ati dezamagit, multi dintre voi, iar acum, mai mult ca oricand, am nevoie de liniste.
Rasul in hohote e un pic infricosator. Un zambet delicat e mult mai expresiv.
"Astazi sunt fericit,
Astazi nu se intampla iarasi nimic,
Astazi am sa dorm si-am sa tac,
Astazi rad nemotivat"
...imi plac oamenii care zambesc pe strada si doar ei stiu de ce:)
9 comments:
De data asta ma regasesc total in ce ai scris...parca mi-ai citit gandurile jur. Ciudat si placut in acelasi timp.
Andrei, probabil sunt mai multi care simt acelasi lucru. In general oamenii se identifica intre ei, prin gandire si stari, chiar daca fiecare e unic:)
singuratea iti aduce o stare de liniste...am simtit sentimentul singuratii fata de de lume si a fost unul sublim !
hmm...nu cred ca e chiar sublim sentimentul ala:P, dar avem nevoie de liniste din cand in cand. in rest, nu e deloc placut sa fii singur:)
pentru mine a fost...si daca vine intr-un moment potrivit pot sustine ca este sublim :) pana la o anumita bariera...
mie-mi plac oamenii care iti zambesc pa strada, metrou asa..din senin.
cherie, mi-am adus aminte de faza aia din autobuz povestita de tine, cu tipul cu care desenai pe geam :D si care a coborat...
da, sunt foarte tari necunoscutii care iti zambesc :D..bine..acum sa nu fie orice maniac:))
hmmm..si mai zi tu ca lumea nu e mica.. Eu o stiu pe Cherie de la olimpiada de franca(am dormit in aceeasi camera, avem in spate o intreaga istorie), tu de unde o stii?
foarte tare, frate!:)))
am fost in clasa cu cherie, in liceu. si eu mai mergeam la olimpiada de franceza, dar n-am ajuns pe nationala, ca sa stau in aceeasi camera cu voi:))))
cherie, ce zici de asta?:D
Post a Comment