Mereu

Am intalnit cu totii cupluri frumoase, pe care ti-e drag sa le privesti, care te bucura cu fericirea lor. Doi oameni pe care ti-e greu sa ii vezi separat, doi oameni care se iubesc si sunt simpatici chiar si cand se cearta, pentru ca stii ca mereu se vor impaca.

Dar, cuvintele astea...gen "mereu" sunt foarte periculoase. Imi pare rau cand mereu se transforma in ieri. Imi pare rau ca mereu suntem dezamagiti. Imi pare rau ca exista expresia aia "nu fi trist ca s-a terminat, fii bucuros ca s-a intamplat". Nu e decat o amagire. De ce trebuie sa se termine?
Pentru ca, pe viitor, o sa ne fie mai bine asa, ar zice unii, condusi de ratiune pana in maduva oaselor.

Nu ca as sti cum e peste 20, dar cred ca iubirile din jurul varstei de 20 sunt cele mai frumoase. Soarele straluceste chiar si cand ploua, zambesti, speri, esti aiurit, "esti turc?" - "da".

De la primele joburi, deja incepe sa bata si putin vantul, ba cate o bruma, ba o furtuna. Nu credeam ca serviciul e atat de important. De la muncitorul care trece pe la carciuma dupa ce iese de la munca si se cearta cu nevasta acasa, pana la un om care lucreaza in conditii de stres maxim, care n-are program fix si nu il mai crede iubita ca de fapt il tin aia la munca si paranoia unora ca prietena se imbraca prea frumos cand se duce la munca...toate tampeniile astea ne afecteaza mai mult decat ne-am dori sau decat am crede.

Avem responsabilitati, suntem mai maturi, ne preocupa mai mult cum ne imbracam, zambim fals, cand e nevoie. Castigam bani si nu mai avem timp sa ii cheltuim pe distractiile pentru care inainte nu prea aveam bani. Suntem constant obositi si nu mai avem rabdare. Surprizele nu mai sunt la fel de ingenioase ca inainte, sau nu mai sunt deloc. Discutiile sunt despre serviciu, despre mancare, despre program si timp. Telefonul tine locul atingerilor. Tactilul se transforma in cuvinte sau sunete, care se aud din ce in ce mai incet.

Ne-am pierdut.