Despre cele mai frumoase fiinte

     Prima data cand am intrat intr-un spital de oncologie a fost in urma cu cateva luni. S-a intamplat la Cluj, la trainingul tinut pentru noii voluntari Little People si am vizitat, mai exact, sectia de oncopediatrie.

    Cand treci pe langa camere pe care scrie  mare "RADIOTERAPIE" sau vezi femei cu baticute pe cap, de piatra sa fii si tot te trec fiorii.
     A fost cel mai apasator sentiment pe care l-am simtit vreodata. Un sentiment de tristete care te face sa iti vina sa plangi, dar sa nu poti sa plangi pentru ca stii ca nu e bine sa faci asta in fata copiilor. Un sentiment care ma apasa si mai tare in timp ce urcam scarile si care m-a lovit din plin atunci cand i-am intalnit pe copii. Copiii fara par, fara sprancene, cu perfuziile in mana sau in scaune cu rotile,  dar care, de fapt, sunt ca oricare alti copii.
Asta e cel mai surprinzator, veselia si inocenta pe care o au in situatia aceea.
      Ne-au prezentat "Cartea Sanatatii", facuta chiar de ei. Am aflat cum sa stranutam corect, cum sa ne spalam pe maini si ce sa mancam, ca sa nu racim. Da, sa nu racim, pentru ca multi dintre ei stiu ca sunt raciti sau ca au buba.  Ni l-au prezentat si pe Leul Curajos, un personaj inventat de Asociatia Little People, transformat intr-un maimutoi galben de plus, care e mereu alaturi de copii, e exemplul lor de reusita, e prietenul lor cel mai bun, care stie cum e sa iti cada parul, dar si sa iti creasca la loc, cum e sa te intepe acul seringii ca o albinuta care iti duce nectarul la laborator.

         Sectia de Oncopediatrie de la Institutul Oncologic din Cluj arata ca un decor de basm...cu multe desene frumoase pe pereti, cu zane bune care ii ajuta pe copii. Totul gandit de doi straini. Doi straini care s-au stabilit in Romania, la Cluj, in 1996, dupa ce au vizitat prima data sectia despre care va povestesc. Katie si Shajjad Rizvi, ea unguroaica, el englez, au adus in 6 centre de oncopediatrie din Romania art-terapia si programe de interventie psihosociala pentru copiii bolnavi de cancer. Doi straini care spun ca in Romania se simt ca acasa, drept dovada si-au crescut copiii in Romania.
Nu cred ca mi-am dat seama ce inseamna exact asta si cat de importanta e pana nu am devenit si eu voluntar.

      La scurt timp dupa vizita la Cluj a urmat, asadar, sa-mi incep si eu activitatea de voluntar la Institutul Oncologic Bucuresti.
      Din pacate, la IOB, sectia de oncopediatrie este de vreo 4 ori mai mare decat cea de la Cluj. Asa ca socul de a vedea aproximativ 30 de copii in saloane in prima zi, fata de cativa, cati erau la Cluj, a fost foarte mare. De aici si varietatea problemelor pe care le aveau si a varstelor...de la copii de cateva luni la adolescenti de 18 ani.  Decorul nu e nici el cel mai fericit. Si nu ma refer aici la desenele de pe pereti, ci la cum copiii sunt nevoiti sa doarma in acelasi pat cu mamele sau cum arata grupurile sanitare. Cred ca cel mai trist mi s-a parut ca mamele stau noptile cand copiii sunt la tratament cu citostatice si trebuie sa le numere picaturile care cad din perfuzie, astfel ca mamele nu au timp nici sa doarma nici sa planga.

        Dar cumva, reusesti sa treci peste cand iti dai seama cat de mult contezi tu pentru copiii de acolo si cat de mult ii poti ajuta printr-un efort minim. Sa te duci doua ore acolo te incarca cu energie cat pentru o saptamana. Cand  un copil te ia de mana la plecare si te intreaba cand te intorci  sau te pune in desenul lui despre planeta fericirii, e mai tare decat orice declaratie de dragoste.

         In fiecare zi, voluntarii Little People din Timisoara, Cluj, Iasi si Bucuresti traiesc sentimentul asta. Si in fiecare zi, copiii ii astepta pe voluntarii imbracati in galben si pe Leul Curajos sa le mai spuna cate o poveste, sa coloreze, sa cante, sa danseze, sa faca minunatii de cadouri de sarbatori, sa joace mima, sa creeze colectii vestimentare pentru doctori sau sa pregateasca farfuriile sanatatii, cu fructe si legume sau sa piloteze avioane construite din seringi. Si apoi sa mearga cu totii pe Planeta Victoriei, unde un copil de cativa anisori vrea sa ia cu el Citostaticele Vesele care vor invinge Dragonul Cancer, curajul, pe domnul doctor si doamna asistenta, pe mami, pe tati, prietenii, voluntarii Little People si pe Leul Curajos.
          E ca in "La vita e bella".

         Inca de prin noiembrie, copiii incepusera sa ne intrebe cand vor scrie scrisorile pentru Mos Craciun. Cand vezi ca un copil ii scrie Mosului ca vrea "sa fie sanatosi toti copiii din lume", lumea in care traiesti pierde brusc orice sens si orice valoare.

        Pentru mine, ei sunt cele mai frumoase fiinte pe care le-am cunoscut.